Ultimul cadru - S. J. Watson

Ultimul cadru - S. J. Watson
Preț: 49,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2020
Pagini: 480
Format: 13X20

DESCRIERE

Ultimul cadru - S. J. Watson

 
Jurnalul lui Alex, 29 iunie 2011
Sunt pe cont propriu. Nu pot avea încredere în nimeni, acum ştiu, după ce s-a întâmplat azi.

Mi se face rău numai când mă gândesc, dar o să încerc să descriu cum s-a întâmplat. Aşadar, trebuia să mergem la Deal — poate că îmi va declanşa ceva din memorie şi o să-mi dau seama ce făceam acolo.
 
Aidan a avut ideea, iar dr. Olsen a zis că eu hotărăsc, dar categoric trebuie să iau un prieten cu mine şi să-i spun când avem de gând să mergem. Dar eu n-am anunţat-o. Adică, ce era să facă? Să meargă cu mine?

Am pus laolaltă banii pe care îi aveam şi am hiat autobuzul spre staţia de autocare. Pe drum, Aidan mi-a povestit cum nu-şi dorea decât să cunoască pe cineva care să aibă grijă de el şi m-a întrebat ce voiam să fac.
 
Acum pare o nebunie, după ziua de azi, dar mi-am dat seama că nu prea m-am gândit la viitor, pentru că fusesem atât de obsedată de trecut, încercând să-mi dau seama ce s-a întâmplat cu mine în Blackwood Bay şi aici, la Londra, ce anume m-a făcut să fug.
 
In orice caz, i-am zis totuşi că voiam să ajung cândva veterinar sau poate medic, iar el mi-a spus că trebuia să încerc să-mi iau GCSE-ul sau o calificare BTEC sau ceva. Puteam vorbi despre asta cu dr. Olsen.

Când am ajuns la gara Victoria păream să ştiu bine drumul, iar când am intrat pe şoseaua principală, m-am simţit de parcă mai fusesem pe acolo. Mirosul de gaze arse şi de fast-food din gară m-au lovit ca un tren şi când am văzut semnul pentru toalete — sunt undeva jos, pe scări—am ştiut exact cum arată acestea. Amintirile au năvălit peste mine: aici obişnuiam să cumpăr droguri, aici obişnuiam să-mi petrec timpul.

Aidan s-a întors cu biletele, dar eu nu mai puteam merge acum la Deal, ajunsesem prea aproape de cine fusesem aici. M-a urmat spre o intrare din spate. Afară, pe o parte a drumului erau înşirate maşini de fiţe, iar pe cealaltă, nişte clădiri ce păreau locuinţe sociale construite de municipalitate.
 
Apoi ne-am trezit în faţa unui restaurant italian, chiar lângă o prăvălie care tundea căţei. între ele era o poartă metalică spre o clădire de apartamente, cu trei sau patru etaje. Am găsit un panou cu sonerii şi, fără să stau o clipă pe gânduri, am apăsat-o pe cea de la numărul 32. imi bătea inima tare de tot, dar când s-a deschis uşa...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Titluri de aceiași autori

Created in 0.0495 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.