Ultimul cuvant al lui Socrat Buba - Thanas Medi

Ultimul cuvant al lui Socrat Buba - Thanas Medi
Preț: 35,00 RON
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 978-606-49-0302-0
Editura:
Anul publicării: 2020
Pagini: 336
Format: 13X20

DESCRIERE

Ultimul cuvant al lui Socrat Buba - Thanas Medi

 
... ani mai târziu, când amurgul începuse să i se pară precum un ginere obosit, Socrat Buba îşi aminti ca prin ceaţă de Plaiul Bufniţei. Şi această amintire i se accentua, mai ales de când a mers însoţit de tatăl său la cea care avea să-i devină mireasă. Era de Pastele Mare atunci si toti vlahii din Bufniţa frigeau carne la grătar.
 
Untura curgea peste jar ca o ploaie, carnea luase forma unui ţest ars, iar fumul ducea neabătut mirosul îmbietor cât mai departe. După ce se pătrundeau bucăţile de carne, îndeajuns să sature colibele de pe ambele maluri ale unui râu ce curgea de secole pe sub nişte sălcii bătrâne, scoteau alte bucăţi, pentru ca mirosul de carne să se împrăştie pe o distanţă şi mai mare.
 
Peste tot Pământul Brun, laguna dintre stufuri, Sfântul Theodor, unde se împărtăşeau fetele ce deveneau soţii, peste apa murdară din apropierea lagunei Lunca împăcării, pe Plaiul Bufniţei, împreună cu toate stânele din muntele Dobra, palatul celnicului, cel mai înstărit membru al comunităţii, acum căzut în sărăcie, peste câmpia nesfârşită unde te înţepau ţânţarii, dar care se topea acolo unde începea marea, până la porumbarele şi casele cu piatră sculptată din Goriţa Mare.
 
Pe lângă mirosul de carne friptă, fumul ducea în zare şi strigătele copiilor, care nu se săturau rotindu-se, aşezaţi pe marginile unei grinzi, ce se învârtea neîncetat în aer. Unul dintre acele strigăte era şi al lui Socrat Buba, rămas acolo departe, în Bufniţa, ca un cântec ce nu s-a stins niciodată sau ca o rafală de dor, durere şi tristeţe...
 
Din toate jocurile de până atunci, „învârtitoarei, cum i-au spus, a fost ultima lor descoperire. Şi cel mai frumos joc, deşi nu era cine ştie ce: o grindă lungă cu o gaură în mijloc, care se rotea în vârful unei bare unse cu ulei de peşte, înfiptă în pământ şi lungă cât un trup de copil.
 
Nu se ştie care dintre copiii din Bufniţa îl inventase primul, însă era sigur că jocul provocase invidia celor de aceeaşi vârstă din Goriţa Mare, cu care se întreceau întotdeauna, făcând uitate imediat toate jocurile anterioare: Turnurile, Plăcile, Ţările, Ţurca, Baba-oarba, Mingea pe piept, Jocuri de război şi De-a v-aţi ascunselea.
 
Micuţii colibelor au făcut întotdeauna schimb de jucării şi jocuri cu copiii satului, dar ultimul joc era clar că nu doreau să-l împartă cu niciun străin. Era al lor şi trebuia să rămână numai acolo, în câmpiile roditoare ale Pământului Brun, în faţa samargeanelor...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0817 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.