Viața invizibilă a lui Addie LaRue - V. E. Schwab

Viața invizibilă a lui Addie LaRue - V. E. Schwab
-10%
Preț: 44,10 RON
49,00 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2021
Pagini: 512
Format: 15x22

DESCRIERE

Viața invizibilă a lui Addie LaRue - V. E. Schwab

 
... libertatea e o pereche de pantaloni şi o haină cu nasturi.

O tunică bărbătească şi un tricorn.

Dacă ea ar fi ştiut...

întunericul pretindea că îi oferise libertate, dar nu există aşa ceva pentru o femeie, nu într-o lume în care ele sunt ferecate în haine şi în case, o lume în care doar bărbaţii au dreptul să rătăcească.

Addie ţopăie pe stradă, cu un coş furat pe braţ. în apropiere, o bătrână stă în cadrul unei uşi, scuturând un covor, iar muncitorii stau pe treptele unei cafenele şi nici nu clipesc, pentru că nu văd o femeie mergând singură. Văd un tânăr, aproape un copilandru, care se fâţâie în amurg. Nu se gândesc că este scandalos să o vadă plimbându-se. Nu se gândesc la nimic.

Addie şi-ar fi putut păstra sufletul şi ar fi putut cere doar aceste haine.

Au trecut patru ani fără nicio vizită a întunericului.
Patru ani şi, în zorile fiecăruia, ea jură că nu îşi va risipi timpul pe care-l are aşteptând. Dar este o promisiune pe care nu o poate respecta, în ciuda eforturilor sale, Addie este ca un ceas întors tot mai mult, pe măsură ce ziua se apropie, un arc răsucit care nu se poate destinde înainte de zori. Şi nici atunci, pentru că relaxarea este mai degrabă resemnare decât uşurare, fiindcă ştie că o va lua de la capăt.

Patru ani.
Patru ierni, patru veri, patru nopţi fără vizite.
Celelalte zile şi nopţi măcar sunt ale ei, să le petreacă aşa cum pofteşte, dar oricum ar încerca să îşi petreacă timpul, acesta îi aparţine lui Luc, chiar şi când nu este acolo.

Şi totuşi, nu vrea să îl declare pierdut, să sacrifice orele de parcă ar fi deja pierdute, deja ale lui.
Addie trece pe lângă un grup de bărbaţi şi îşi atinge borul pălăriei, salutându-i, folosindu-se de acest gest pentru a-şi trage mai jos tricornul.
 
Ziua încă nu a cedat în faţa nopţii, iar în lumina lungă a verii ea are grijă să păstreze distanţa, ştiind că iluzia se va clătina la o privire mai atentă. Ar fi putut aştepta încă un ceas, să fie la adăpostul vălului nopţii, dar adevărul este că nu mai putea îndura liniştea şi secundele care se târau.
 
Nu şi în noaptea asta.
In noaptea asta a decis să îşi sărbătorească libertatea.
 
Să urce în vârful catedralei Notre-Dame şi să facă un picnic acolo, cu oraşul la picioare.
 
Coşul îi flutură pe braţ, plin de mâncare. Degetele i-au devenit iscusite şi rapide, după atâta practică, şi a petrecut câteva zile organizând un ospăţ: o franzelă, came afiimată, brânză, chiar şi un borcănel de miere care îi încape în palmă.
 
Mierea este o indulgenţă pe care Addie nu şi-a mai permis-o de când trăia în Villon, când tatăl lui Isabelle avea un şir de stupi şi storcea substanţa de culoarea chihlimbarului pentru târguri, lăsându-le fagurii, pe care-i sugeau până când degetele li se pătau cu dulceaţă. Acum îşi ridică belşugul în lumina care scade şi lasă soarele care apune să transforme bucatele în aur.
 
Bărbatul apare de nicăieri...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0483 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.