Coșul dvs este gol.
Ați uitat parola?
Nu aveți cont? Creați-l!

Vieti in umbra trecutului

Vieti in umbra trecutului
-20%
Editura:
Anul publicării: 2017
Pagini: 336
Format: 13x20
Categoria: Stiinte politice
32,00 RON
40,00 RON (-20%)
Promoția expiră la 28.02.2018
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Vieti in umbra trecutului. Supravietuirea si integrarea socioprofesionala a familiilor fostilor detinuti politici in comunism. Marturii si documente. Volumul I - Cosmin Budeanca 

 
... documentele reflectă problemele cu care s‑au confruntat deţinuţii politici în timpul detenţiei şi după eliberare (dificultăţile de a‑şi continua studiile, de a‑şi găsi un loc de muncă, de a‑şi întemeia o familie sau de a o păstra pe cea de dinainte de arestare).
 
Printre problemele de după eliberare pe care le‑am ilustrat se numără şi încercările autorităţilor de compromitere a acestora în faţa apropiaţilor şi a altor deţinuţi, tentativele şi metodele folosite la racolarea unora dintre ei ca informatori şi modul în care s‑a derulat colaborarea lor cu Securitatea...
 
Din carte:
 
... si am stat la Cheia, da’ în apropiere a fost un sat unde era o eclejie unitariană, unde slujea ca preot un prieten a mamei, care chiar a vrut să o ia de nevastă. Şi când am auzit că este preot unitarian, am trecut peste deal când a fost slujbă, şi cum ştiam să cânt la orgă, am cântat.
 
Şi la Cheia am cântat, şi m-a plătit. Şi am cântat. A intrat preotul, se uită la mine... şi întreabă: Cine eşti? Nyitrai Csongor. Da, foarte bine. No, ştii să cânţi? Cântă ce vrei! Şi când a terminat slujba atunci am discutat şi i-am spus despre mine.
 
A mers acasă, că el a stat în Cluj, că era aproape. Nevasta sa a fost juristă, cu doctorat, şi a fost şi ea prietenă cu mama. Şi i-a spus: Uite cu cine m-am întâlnit, cu Nyitrai Csongor. Şi unde este? La Cheia. Şi lucrează pe şantiere şi diferite lucruri...
 
Şi zice Julia neni, tanti Julia, nevastă-sa: Imediat să trimiţi vorbă să se împacheteze şi să vină la mine la Cluj! Imediat! Am luat-o în serios şi am mers. Eram foarte slăbit atunci, am fost subţire de tot. Cine s-a uitat la mine a spus: Ăsta nu mai poate să muncească.
 
Şi atunci ea zice: Uite, eu nu pot să te bag într-o slujbă unde ai merita să fii, dar la şantier am un cunoscut, dulgher. Te ia pe lângă el şi mai înveţi meserie şi o să ai salariu. Că nu pot să îl las pe băiatul lui Deak Berta - Deak a fost numele mamei -, al prietenei mele, să se piardă în vânt.
 
Şi atunci am mers să lucrez cu dulgherul. Şi am tras foarte tare, că am vrut să îmi fac şi eu, oarecum, rostul meu. De fapt şi la Turda am lucrat aşa de tare că am primit steguleţul de onoare, ca muncitor fruntaş. Şi aici am încercat iar să respect încrederea lor.
 
Şi într-o zi doamna Julia a spus: Imediat să vii la Liceul „Brassai”! Acolo este şi episcopia unitariană de fapt, şi acolo a fost liceul luat de stat. Să vii că se face admitere şi se ia toată lumea, jiindcă nu sunt elevi destui! Nu, nu te gândi, nu învăţa nimic, mergi acolo şi scrii ceva şi te ia cu siguranţă! Cu 7 clase făcute înainte cu 10 ani, eu am mers să dau admitere la liceu...
 
Şi am intrat în liceu, şi am fost cel mai fericit om. Să ştiu că stau în bănci cu oameni care sunt de seama mea... Şi am învăţat cum am putut. Seara mergeam, că era liceu seral, înainte de masă, până la ora patru, am muncit la şantier, dar foarte tare, pe blocuri de 10, 11 etaje.
 
Că dulgherul lucrează în locul cel mai periculos, că el face schelele, eşafodajele toate. Şi fiind timp de iară, frig, cum am ieşit de la muncă, am mers la liceu. Şi m-a înmuiat frigul acela. Şi când am intrat... m-am pus în căldura aceea în bancă şi imediat am şi adormit. Deci la prima oră eu am donnit. Da’ am învăţat să scriu cu ochii închişi.
 
Şi doi ani am terminat în Cluj, a VIII-a şi a IX-a. Atunci şantierul, echipa, s-a mutat la Târgu Mureş. Am mers la Târgu Mureş şi m-am înscris la alt liceu seral. Dar şantierul a plecat la Constanţa. Am mers şi acolo. Eram tânăr şi m-am gândit: „Ia să văd şi eu lumea puţin! ”
 
Şi am mers, dar acolo nu a fost loc pentru dulgheri, numai pentru zidari. Şi eu n-am ştiut zidărie. Am învăţat, între timp, că am lucrat cu un coleg, care a fost zidar. Peste tot am mers după el până am învăţat şi eu meseria bine şi am ajuns din nimic la categoria a Vl-a, categorie de maistru. Şi mi s-a dat şi adeverinţă de zidar.
 
De fapt o adeverinţă am procurat şi la Cluj, când am mers la liceu, că a fost nevoie şi acolo, că numai meseriaşii au putut să continue şcoala, cu scopul să ridice calitatea.
 
No, şi la Constanţa a fost greu, fiindcă noi n-am fost obişnuiţi cu anotimpurile acelea vitrege, cu vântul acela. Dar doi ani am rezistat oarecum şi m-am înscris şi acolo la seral, la o şcoală cu tradiţie, „Mircea cel Bătrân”.
 
Era aproape de malul mării, aproape de Cazino. Acolo am terminat încă un an... Dar cu greu. Să muncesc aşa de tare la şantier, şi să învăţ la şcoală... într-o limbă pe care n-am ştiut-o bine. Şi la matematică am căzut. O dată în viaţa mea, prima dată, când am căzut la o materie...
 
Apoi m-a dus la armată. Că m-au urmărit, că nu prea ştiau unde sunt, atât de multe am învârtit în lume. Da’ m-au găsit şi m-au agăţat la armată. Şi tot la construcţii am ajuns, n-am scăpat de mistrie şi ciocan. Dar şi acolo am reuşit să fac cinste, am lucrat mult şi am avut respect faţă de conducători, de ofiţeri.
 
Credeţi că v-au trimis la munci datorită dosarului, problemelor de familie?
 
Probabil că au ştiut. Şi pentru aia m-au îndrumat la genişti, la construcţii, care atunci se numea „diribau”. Acolo cam toată lumea a fost suspect... politic. Dar am ajuns şef de echipă. E ceva interesant, amintiri din armată. Aveam şi invidioşi care s-au împrietenit cu caporalul şi a vrut să-şi bată joc de mine. Şi mi-a spus: Culcat, soldat!...
 
 
CUPRINS:
 
Mulţumiri 7
 
Nota editorilor 9
 
INTERVIURI
 
„Tatăl meu era o natură foarte... sceptică, critică” (Coriolan Baciu) 17
 
„Tata ne-a insuflat ideea că noi n-am greşit cu nimic, n-am făcut nimic, deci pot să stau liniştită... ” (Ligia Batiea) 32
 
„Am ieşit cu 47 de kile din închisoare” (Gheorghe Bucur) 39
 
„Tata ne-a spus: «O să vină o vreme când o să fiţi mândri...»” (Sorin Capota) 47
 
„Asta nu e ţara noastră, hai s-o întindem! ” (Radu Cioroboiu) 54
 
„Istoria trece prin sufletul oamenilor. Aşa o trecut şi prin sufletul meu, şi prin sufletul neamului meu, şi o făcut cam praf şi pulbere” (Ileana Cristescu-Zubaşcu) 59
 
„Am avut prea mulţi români buni care au împărţit ultima bucăţică de pâine cu mine. Ei sunt prietenii mei pe viaţă”(Werner Knall) 70
 
„Realitatea scrie poveştile cele mai fascinante” (Engelhard Mildt) 84
 
„Tata explica: «Eu nu fac politică, eu fac treabă!»” (Virgil Corneliu Nicolau) 107
 
„De bunătatea oamenilor plâng eu... De răutate nu mai plâng” {Nyitrai Csongor).... 119
 
„Am fost pedepsit pentru versurile mele” {Puskăs Attila) 132
 
„Doamnă, dacă sunteţi considerată moşier, apoi n-aveţi niciun drept de câştig...”{Melania Riţiu) 139
 
„După mine, tata o făcut puşcărie cam nevinovat” (Sever Sav) 151
 
„Eu nu mă tem să vorbesc cu cineva. Dacă vor să afle adevărul, că eu nu ştiu să povestesc minciuni” (Onoriu Stoian) 156
 
„... poate într-o zi voi avea copii şi vreau să transmit mai departe informaţii, să le transmit reale, exact cum s-au întâmplat” (Teodora Strynatka) 162
 
„Era un elan teribil de a-ţi iubi ţara, care la vremea ’ceea te-ndemna să faci ce-am făcut noi”(Filaret şi Ioana Toma) 169
 
„«Dacă melcul e-n siguranţă, scoate corniţele şi porneşte. Când e mai nesigur, se retrage în căsuţă.» Aşa am fost noi toată viaţa, foarte, foarte retraşi” (Maria Trifan)
 
............

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Categorii

Edituri

Top

Promoţii

Parteneri

SC REALCONS SRL
www.libraronline.ro

Promo

Dezvaluiri
Agenda Medicala 2018

Comenzi telefonice

Telefonul clientului:
0722.546.544
Program:
L-V:9.00-17.30

Newsletter

Accesul clienţilor

Promo

Yoga - O calatorie in cautarea sinelui
Metoda de nastere prin yoga

Cărţi noi

Asistenţă online

asistenta Suntem deconectați
Created in 0.0854 sec
loader
Caut in catalog...
loader