Vindecarea Alternativa. Sfaturi competente din teorie si practica - Christof Janicke

In societatea noastră par să existe doar două căi distincte pentru a obţine un tratament: fie alegem calea clasică, a medicinii justificate ştiinţific, şi mergem la un doctor, fie acordăm preferinţă unui mod de abordare neconvenţional şi consultăm un tămăduitor sau un terapeut. Aceasta este într-adevâr o decizie foarte importantă. Se pare însă că, în ultimul timp, între aceste domeniiau început să apară tot mai multe influenţe reciproce. Mulţi doctori fac cursuri de specializare şi în medicina complementară, iar cunoştinţele medicale ale terapeuţilor trebuie să fie verificate prin teste guvernamentale.

 

In Germania, aşa-numita ''liberă practică a medicinii'' este permisă numai doctorilor licenţiaţi. O licenţă reprezintă acordul de liberă practică oferit de către guvern. Terapeuţii pot trata şi ei persoane bolnave, dar cu anumite restricţii bine stabilite. Practicanţii meseriilor de tratare şi ajutor (ca de exemplu Îngrijitorii, fitoterapeuţii sau maseurii) pot stabili diagnostice doar în domenii limitate şi aplica tratamente doar conform reţetei unui doctor.

 

Medicii de specialitate
Specialistul este un doctor care urmează o educaţie suplimentară, de mai multi ani, pe care o finalizează cu succes printr-un examen de specialitate. Există specialişti în domeniul medicinei generale (clasicul medic de familie) sau în domenii ca ginecologia, O. R. L. pediatria. De asemenea, un doctor poate obţine titluri suplimentare după studii aprofundate, ca de exemplu ''homeopatic'', ''tratamente naturiste'' sau ''fizioterapie'' Pentru a le obţine, un doctor trebuie să îndeplinească cerinţele Consiliului Medical German şi anume 240 de ore de studii aprofundate pentru homeopatic, respectiv câte 160 de ore pentru tratamente naturiste sau fizioterapie...