Visul jaguarului - Miguel Bonnefoy

Visul jaguarului - Miguel Bonnefoy

... in cea de‑a treia zi a vieții sale, Antonio Borjas Romero a fost abandonat pe treptele unei biserici de pe o stradă care îi poartă astăzi numele.

Nimeni n‑a putut să spună cu precizie la ce dată a fost găsit; ce se știe e doar că, în fiecare dimineață, mereu în același loc, o femeie sărmană avea obiceiul să se așeze acolo ca să‑și pună în față o strachină făcută dintr‑o tigvă și să întindă o mână firavă spre trecătorii din piață.

În clipa în care a văzut copilul, l‑a respins cu un gest de scârbă. Dar atenția i‑a fost dintr‑odată atrasă de o cutiuță strălucitoare, ascunsă în cutele scutecelor, pe care cineva o lăsase acolo ca pe o ofrandă: un dreptunghi din tablă cositorită, de culoarea argintului, cizelat cu arabescuri fine. Era un aparat de rulat țigări.

L‑a furat, băgându‑l în buzunarul de la rochie, după care nici că i‑a mai păsat de bebeluș.

Și‑a dat totuși seama, în timpul dimineții, că scâncetele lui sfioase, țipetele lui șovăitoare, îi înduioșau pe credincioși care, socotindu‑i împreună, îi umpleau unii după alții strachina cu bănuți de aramă.

Pe înserat, l‑a dus într‑o curte de orătănii, i‑a lipit gura de țâța unei capre negre, al cărei uger era acoperit de muște, și l‑a lăsat să sugă, în genunchi sub burta ei, un lapte gros și cald.

A doua zi, l‑a înfășurat…

REVIEW-URI