Volia. Voluntară în rezistenţa ucraineană - Anastasia Fomiceva

Volia. Voluntară în rezistenţa ucraineană - Anastasia Fomiceva

APĂRAREA KIEVULUI

SUNT UN COPIL AL ANILOR 1990, UN COPIL CARE A TRĂIT PRĂBUȘIREA sistemului sovietic.

Când m-am născut la Kiev, în august 1993, Uniunea Sovietică dispăruse deja, iar Ucraina își dobândise independența de doi ani, chiar dacă avea în continuare contururi foarte neclare.

Când aveam câteva luni, eu și mama ne-am îmbolnăvit grav. Ca să ne scadă febra, ne-au pus oțet diluat cu apă caldă pe încheieturi. Eu am rămas cu arsuri. Nu prea se găseau medicamente.

Trebuie să înțelegem cum era acel deceniu. Sistemul se năruise. Oamenii stăteau la coadă în fața magazinelor goale, cupoanele înlocuiseră rublele, trăiam de pe o zi pe alta, fără să știm ce ne va aduce ziua de mâine.

Ne era frică să nu fim jefuiți, urcam scările în fugă, pândind pe fiecare palier, ca nu cumva să se ascundă cineva în întuneric. Viața nu avea cu adevărat valoare, te puteai trezi bătut și lăsat lat la intrarea în propria locuință pentru o pălărie, un palton, o geacă de piele... A pățit-o un vecin al mamei: a fost snopit în bătaie în fața blocului și a rămas mutilat pe viață.

În anii aceia nu mai exista vreun cadru, nu mai erau repere. Oamenii se împrumutau unii de la alții, investeau bani, unii se îmbogățeau, cumpărau apartamente, case, mașini, însă, de pe o zi pe alta, asociatul putea să dispară cu economiile fără să-l caute cineva vreodată.

Nu exista justiție. Puterea era a celor care aveau bani. Într-o lume în care banii nu se găseau, trebuia să fii mai viclean decât alții, să știi să minți, să manipulezi... Aceasta este mentalitatea care a dus la corupție: se falsificau documente pentru a pune mâna pe fabrici, ca să compensezi...

REVIEW-URI