Zbor în bătaia săgeții (editie aniversara) - Horia-Roman Patapievici

Zbor în bătaia săgeții (editie aniversara) - Horia-Roman Patapievici

Se dedică acest eseu celui care l-a dorit din. toată inima și care nu a încetat să creadă, din 1971, când ne-am întâlnit prima oară, că semnul meu întinde un simbol mai vast decât eu însumi: lui DAN WANIEK.

1. Ce este atât de triumfal într-o iniţiere? Amintirea dominantă a adolescenţei mele este excesul unei lipse: nu dobândeam niciodată ce vroiam. Iar strategia pe care o moştenisem din copilărie era aceasta: când doream cu adevărat ceva, afirmam faţă de mine însumi contrariul. Exista gândul pe care nu îl formulam şi care trăia în cugetul meu viaţa latentă și acvatică a imaginilor. Şi exista gândul pe care îl formulam, minciună din capul locului, construit per a contrario faţă de humusul care îl nutrea și al cărui sens era împlinirea, prin rugăciune vicleană, a unei profeţii timide. Excesul la care m-am dedat a fost acea lipsă de fermitate a conștiinței dorinței pe care psihologii o numesc timiditate și care e un soi de mefiență a voinței. A nu avea curaj este mai puţin o chestiune morală, cât una de gândire. Curajul fizic este desigur expresia per-fecțiunii unei personalități, când este însoțit de conştienţă. Nu poţi fi înţelept fără curajul de a înfrunta suprimarea fizică. În cazul meu, problema lașității încă nu se punea. Dar faptul brut era acesta: în mine lucrurile nu durau. Într-un caiet din 1974 (17 ani) notam că adevărata natură este un raport existențial. În laudele lui Isis şi Osiris, zeiţa proclama: „Am cucerit destinul şi destinul mi se supune."

REVIEW-URI