De la normal la sanatos

...''De la normal la sanatos''... starea de captivitate şi formele nesănătoase în care se află conştienţa omului de azi constituie punctul de pornire al acestei cărţi. Lucrarea de fata, De la normal la sanatos este un ghid practic pentru cei care vor să-şi îmbunătăţească starea generală a conştienţei, este o carte de psihologie spirituală şi un manual contemporan pentru cultivarea vieţii interioare. Printr-o autoobservaţie metodică, putem descoperi cheile eliberării conştienţei noastre din fundăturile şi automatismele la care a ajuns. Prin educarea atenţiei, cel care practică exerciţiile propuse de autor începe să-şi extindă aria posibilităţilor de înţelegere şi de acţiune. Exerciţiile sunt inspirate de calea octuplă a lui Buddha şi de calea cunoaşterii spirituale a lui Rudolf Steiner. Parcurgerea lor poate duce la făurirea unei vieţi noi, în care intuiţiile supraconştiente joacă rolul principal. Se ajunge atunci la starea de a fi prezent la experienţa bucuriei şi a gândirii vii, care sunt sursa sănătăţii durabile a omului. Fragment din carte Meditaţia Prin exerciţiile de concentrare, încercăm să ne intensificăm conştienta în ceea ce priveşte funcţiile ei - gândire, percepţie, reprezentare - prin faptul că ne îndreptăm atenţia exclusiv asupra temei. Datorită stării de concentrare, conştienta se schimbă în ceea ce priveşte gradul de străluminare, şi prin aceasta iarăşi se schimbă tema: activitatea conştientei şi tema se apropie mai mult una de cealaltă. Schimbarea temei poate fi descrisă cel mai bine în starea de concentrare a gândirii; ea porneşte de la obiectul individual şi ajunge la ideea acestuia. Ideea nu poate fi sesizată de către conştienta bazată pe trecut, ea ţine de sfera intuiţiei. Actul de a concentra ideea este o intuiţie realizată în mod intenţional. Viaţa în stare de conştientă obişnuită nu cunoaşte zăbovirea în ea. „Intenţionalitatea" intuiţiei cu privire la ideea unui obiect a cărui funcţie ne este cunoscută îşi are „îndreptăţirea" şi sprijinul în faptul că noi am „învăţat" această idee, pe cale supraconştientă, în copilăria noastră, de regulă, odată cu vorbirea, pe care ne-o însuşim, de asemenea, pe cale supraconştientă. Ideile „învăţate" şi adăugate mai târziu celor dintâi parcurg un drum similar: nu devenim niciodată conştienţi de sensul lor primordial, pentru că acesta nu intră absolut deloc în conştienta obişnită. Tot aşa este şi cu multe noţiuni care nu se referă la obiecte concrecte, ca de pildă „început", „din", „lovitură" etc. Toate aceste idei sunt folosite de noi fără dificultate şi fără să cugetăm asupra lor; spunem „început" în cele mai diferite accepţiuni temporale, spaţiale, „abstracte", fiindcă ideea originară, primordială, care ne este „cunoscută" în mod supraconştient, face ca acest lucru să fie posibil. ………………………………… A vorbi şi a asculta De-a lungul întregii sale vieţi, omul este nevoit să vorbească mult; relaţiile cu alţi oameni şi cu sine însuşi se desfăşoară în cuvinte, şi acestea slujesc, de asemenea, la producerea reprezentărilor şi a impulsurilor de voinţă. In afară de ceea ce este necesar, marea majoritate a oamenilor mai posedă şi plăcerea de a vorbi. Această vorbire nu este necesară, dar din punctul de vedere al conştientei ea nici nu are alt nivel decât cea necesară. Ce fel de nivel este acesta? Este treapta informaţiei. Aceasta înseamnă că noi spunem lucruri pe care le-am gândit deja, nu spunem nimic nou, niciun lucru pe care să nu-l mai fi comunicat vreodată, ci pe care l-am gândit adineaori, nou şi proaspăt. Aşa şi trebuie să fie, noi trebuie să-i informăm pe ceilalţi şi să luăm de la ei informaţii. în acest caz, limba, facultatea vorbirii se află în slujba vieţii cotidiene, împotriva acestui lucru nu este nimic de obiectat; putem cel mult sublinia faptul că, pe lângă aceasta, cuvintele mai pot avea şi alte posibilităţi sau funcţiuni. Da, numai că nu toate informaţiile pe care le comunicăm sunt la fel de importante - din punctul de vedere al vieţii practice, ci există din belşug informaţii inutile cum sunt flecăreala şi bârfa. ………………………………… Despre autor: Georg Kuhlewind (1924-2006) s-a nascut in Ungaria si a studiat stiintele naturii, lucrand apoi in cercetare si predand la universitate. Fiind interesat de cercetari in domeniul spiritual, a studiat psihologia, istoria religiilor, antroposofia, budismul zen. A cercetat fenomenologia starilor de constienta, meditatia, educarea gandirii, pe care le-a si practicat in mod intens si despre care a tinut numeroase prelegeri. A condus seminare si grupe de lucru in intreaga lume. a publicat numeroase carti cu aceasta tematica. CUPRINS: Cuvânt înainte: A se citi în cazuri de excepţie 1. Inventar 1. 1. Pregătire 1. 2. O primă ordonare 1. 3. Vorbire şi gândire 1. 4. Supraconştientul 1. 5. Omul şi lumea sa 2. îmbolnăvirea conştientei 2. 1. Fenomenul problemelor sufleteşti 2. 2. Renegarea cunoaşterii 2. 3. Cauzele îmbolnăvirii 3. Mica psihologie 3. 1. Latura interioară a vieţii sufleteşti 3. 2. Sursa obişnuinţelor subconştiente 3. 3. Egoitatea 3. 4. Formarea subconştientului 3. 5. Forţele semilibere 4. Măsuri de igienă sufletească 4. 1. Consideraţii lirice generale referitoare la igiena sufletească 4. 2. A vorbi şi a asculta 4. 3. Cum procedăm cu timpul 4. 4. Autorealizare sau autocunoaştere? Probleme ale trăirii eului 4. 5. Eu şi tu 4. 6. Educarea facultăţii de percepţie 5. Construirea unei căi a cunoaşterii 5. 1. Ce este o cale a cunoaşterii? 5. 2. Studiul 5. 3. Exerciţii de concentrare 5. 4. Meditaţia 5. 5. Dizolvarea obişnuinţelor omului 6. Despre libertatea omului 6. 1. De ce vorbim acum despre libertate? 6. 2. Ce este libertatea? 6. 3. Realitatea libertăţii 6. 4. Ce poate face omul liber? Cuvânt de încheiere Postfaţă: De la somnolenţă la trezie (Sorin R. Ţigăreanu) Autor: Georg Kuhlewind