Fabrica de doctorate sau cum se surpa fundamentele unei natii

 

 

Eram în bucătărie. Găteam ceva, iar laptopul, deschis pe ştiri, îmi ţinea de urât. Era o zi de luni. 22 iunie 2015. La un moment dat, un breaking news mă face să las cuţitul pe tocător, să mă întorc înspre ecran şi să ascult cu atenţie.

 

Gabriel Oprea, vicepremier în exerciţiu, fusese desemnat premier interimar de Victor Ponta, care se operase la genunchi şi nu îşi mai putea îndeplini prerogativele guvernamentale.

 

Preşedintele Klaus Iohannis semnase, deja, decretul de numire. Oprea era preşe din tele Uniunii Naţionale pentru Progresul României (UNPR), iar puterea şi in fluenţa lui în stat erau la cote maxime.

 

După clipele de surprin dere, m-am întors la ale mele, însă mi-am dat seama că nu mai ascultam ştirile, ci îmi ascultam gândurile, care îmi spu neau ce moment bun s-a ivit pentru a verifica lucrarea de doctorat a lui Oprea.

 

Reflexul de ziarist de cotidian, care găseşte instantaneu o abordare ine dită, funcţiona. Ştiam că Oprea era doctor şi mi-am spus, într-o doară, că ar trebui să îmi fac timp să îi văd lucrarea de doctorat.

 

Era un subiect la care mă tot gândeam de nişte ani de zile. Intuiam că teza lui e plagiată şi mă întrebam dacă cineva care şi-a falsificat cariera poate să ajungă premier, fie şi interimar.

 

Omul era preşedinte de partid, vicepremier, ministru de interne, general cu patru stele, profesor, conducător de doctorate şi academician, însă abia lega în mod coerent câteva propoziţii. Şi alea foarte simple...

 

...

 

... cu jumătate de an înainte să scriu despre teza plagiată a lui Gabriel Oprea, am îndemnat pe altcineva s-o facă. În ianuarie 2015, când vicepremierul de atunci arăta cu toată forţa cât de important a devenit în schema de putere a statului, mi-am îndemnat o studentă să îşi facă lucrarea de licenţă despre teza de doctorat a lui Oprea.

 

În pauza dintre două seminare, m-am întâlnit pe holul de la facultate cu câteva studente din grupul pe care îl coordonam în acel an pentru licenţă.

 

Una dintre ele, Beatrice Muşel, aflată în pană de idei, m-a rugat să îi sugerez un subiect bun de anchetă. Oprea era peste tot, umplea ecranele televizoarelor şi paginile publicaţiilor de ştiri, aşa că a fost simplu să mă gândesc, din nou, la teza lui.

 

I-am spus să facă o anchetă despre lucrarea de doctorat a lui Oprea, despre care eu cred că e plagiată...

 

 

 

Lista abrevierilor

Prolog

 

Povestea. Cum a început totul

 

Când avem de-a face cu un plagiat

 

Ordinea publică: istoria unei neştiinţe

Prof. univ. dr. Gabriel Oprea. Generalul-vicepremier-plagiator-făuritor de plagiatori

Tatăl tuturor plagiatelor

Profesorul nici, nici, nici

Doctorii lui Oprea

Plagiatorul fierar-betonist

Nepoata plagiatoare

Procurorul plagiator

„Steaua“ plagiatelor

Cel mai ruşinos plagiat

Poliţistul plagiator

Plagiat în familie

Plagiatorul „Apud“

Plagiatorul „că aşa era modă“

 

Plagiatorii-renunţători

 

Epilog

Mulţumiri