Jurisprudenta obligatorie pentru aplicarea Codului penal (2018)

 

 

 

1. Art. 5 – Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Interdicţia combinării prevederilor din legi succesive (C. C. R., dec. nr. 265 din 6 mai 2014, M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014)

2. Art. 35 – Infracţiune continuată. Condiţia unităţii subiectului pasiv (C. C. R., dec. nr. 368 din 30 mai 2017, M. Of. nr. 566 din 17 iulie 2017)

3. Art. 1121 – Confiscare extinsă. Limita temporală cu privire la confiscarea bunurilor. Principiul neretroactivităţii legii (C. C. R., dec. nr. 11 din 15 ianuarie 2015, M. Of. nr. 102 din 9 februarie 2015)

4. Art. 159 – Împăcarea. Inculpat trimis în judecată înaintea datei intrării în vigoare a noului Cod penal şi pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depăşit. Obligativitatea aplicării noilor dispoziţii (C. C. R., dec. nr. 508 din 7 octombrie 2014, M. Of. nr. 843 din 19 noiembrie 2014)

5. Art. 159 – Infracţiuni pentru care poate interveni împăcarea. Încheierea unui acord de mediere. Momentul până la care poate produce efecte (C. C. R., dec. nr. 397 din 15 iunie 2016, M. Of. nr. 532 din 15 iulie 2016)

6. Art. 297 – Abuz în serviciu. Înţelesul sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos”. Normele în raport de care se analizează neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act (C. C. R., dec. nr. 405 din 15 iunie 2016, M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016) 

 

...