Legaturi karmice, vol. II - consideratii esoterice

Legaturi karmice, vol. II - consideratii esoterice - Rudolf Steiner …in 1924, cu puţin timp înainte de ultima sa conferinţă din septembrie, Rudolf Steiner a susţinut mai mult de 80 de conferinţe cu tema karmei în faţa membrilor Societăţii Antroposofice. Aceste conferinţe profund esoterice analizează legile ce stau la baza reîncarnării şi a karmei şi studiază în detaliu încarnările unor anumite personalităţi istorice. Volumul II, alcătuit din două părţi (21 conferinţe ţinute la Dornach în perioada aprilie - august 1924), cuprinde analiza legăturilor karmice din cadrul mişcării antroposofice şi consideraţii privind viaţa spirituală în relaţie cu mişcarea antroposofică. Fragmente din carte: …astăzi, ne vom îndrepta mai întâi privirea asupra a ceea ce înseamnă particularitatea unei epoci michaelice. Spun a unei epoci michaelice. Vedeţi dumneavoastră, această conducere şi călăuzire de care v-am vorbit constă în faptul că, timp de aproximativ trei secole, uneia dintre fiinţele regnului Arhanghelilor îi revine conducerea spirituală a evoluţiei în regiunea în care civilizaţia este la apogeul ei. Acestea sunt spiritele care menţin în Evul Mediu o învăţătură declarată eretică de către creştinismul oficial, dar care era totuşi adevărata învăţătură creştină. Individualităţile care menţinuseră aristotelismul creştin au rămas la început în lumile spirituale, căci în secolele IX, X, XI şi al XII-lea condiţiile oferite pe Pământ de civilizaţie nu permiteau o justă integrare a acestui curent. In schimb, în anumite cercuri spirituale izolate spiritele de orientare mai curând platoniciană s-au putut dezvolta cu o intensitate deosebită. Se găsesc ici şi colo, în unele şcoli, personalităţi care continuă să cultive vechea tradiţie misterială şi care proiectează lumina acestei tradiţii asupra creştinismului; le găsim strecurate în creştinismul oficial, de coloratură catolică, răspândit din ce în ce mai mult. Un centru în care s-a concentrat această tradiţie este Şcoala de la Chartres, impregnată de o spiritualitate profundă, pe care am menţionat-o adesea în ultimul timp, unde şi-au desfăşurat activitatea spirite ca Bernhardus Sylvestris, Alanus ab Insulis şi alţii. …………… …ceea ce primea în suflet de la natură acest curent spiritual despre care vă vorbesc era ceva cu totul conform spiritului; el vedea pretutindeni în natură nu numai legi abstracte, moarte, ale naturii, exprimate în concepte, ci şi o activitate şi urzire vii. Oamenii îşi mai puteau îndrepta privirea asupra a ceea ce mai târziu a devenit pentru oameni ceva atât de demn de admiraţie: actualele noastre elemente chimice. Dar pe atunci oamenii puteau privi cu atât mai bine ceea ce purta denumirea de elemente în vechiul sens al cuvântului: pământ, apă, aer, foc. Insă în momentul în care aceste elemente sunt cunoscute nu numai prin tradiţie, sub formă de cuvinte, ci printr-o tradiţie impregnată de cele mai vechi adevăruri misteriale, omul vede ceva care în mod sigur nu este prezent în cele 70 sau 80 de elemente chimice ale noastre, dar care este prezent în cele patru elemente; el vede lumea spiritualităţii elementare, în care ne cufundăm de îndată ce ne familiarizăm cu aceste elemente... CUPRINS: Partea I (GA 237) LEGĂTURILE KARMICE DIN CADRUL MIŞCĂRII ANTROPOSOFICE Ca introducere. Din "Amintirile" Mariei Steiner (la prima ediţie, 1926)... 19 Prima conferinţă, Dornach, 1 iulie 1924... 21 Intelectualismul şi dispoziţia interioară care l-a precedat: omul preia gândurile din eterul cosmic. Aristotelismul hispano-mahomedan menţine încă la începutul Evului Mediu vechea concepţie; pentru populaţia europeană trebuia să vină un impuls deosebit, pentru ca să se dezvolte sufletul conştientei. Două curente spirituale: filosofii arabizanţi şi adversarii lor, scolasticii, care reprezintă individualismul. Puternice lupte interioare în epoca acestei bătălii în jurul sufletului conştientei şi al realităţii gândirii. Conferinţa a doua, Dornach, 4 iulie 1924... 37 Forţele cosmice care pregătesc karma. Prin karmă, încarnările anterioare acţionează asupra încarnărilor ulterioare ca un instinct spiritual în interiorul Eului; această acţiune devine conştientă după moarte. Ţesătura relaţiilor karmice. Transformarea faptelor pământeşti ale oamenilor în fapte cereşti ale sufletelor atunci când, cu ocazia unei acţiuni comune a oamenilor, în lumea fizic-sensibilă intervine o activitate spiritual-sacră. Consecinţa cerească a unor evenimente care s- au desfăşurat pe Pământ şi coboară spre Pământ ca o ploaie fină sub forma imaginilor de oglindă ale gândurilor. Dar şi fantomele foarte reale ale epocilor precedente dau târcoale în jurul oamenilor de astăzi, atrase de tendinţele ahrimanice ale timpului nostru. Conferinţa a treia, Dornach, 6 iulie 1924... 53 Legătura dintre ceea ce se întâmplă în cer şi existenţa omului pe Pământ. Ceea ce se întâmplă aici, pe Pământ, are un corelativ în lumea spirituală şi se exprimă în scrierea cerească. Care este temeiul spiritual-cosmic al unei asemenea comunităţi cum este Societatea Antroposofică? Prin ce predestinare este condus un suflet spre antroposofie? - Nostalgia după Christos însoţeşte numeroase suflete din existenţa lor prepământească în existenţa pământească; năzuinţa de a-L cunoaşte din nou pe Christos ca Fiinţă solară: un efect al marilor imaginaţiuni cosmice. în sentimentul pentru Christos se amestecă reprezentările vechiului păgânism; aceasta implică pentru multe suflete posibilitatea de a cădea în prada ispitirilor lui Lucifer şi Ahriman. Conferinţa a patra, Dornach, 8 iulie 1924... 68 în mişcarea antroposofică trebuie să fie distinse două grupuri de suflete: unul are o profundă nevoie a inimii să-I confere lui Christos o poziţie centrală; celălalt vrea să-L cunoască pe Christos pornind de la cosmologie, de la istoria Pământului şi a omenirii. Premisele acestei diferenţieri au fost puse în vremurile oracolelor atlanteene. Importanţa deosebită a încarnării care se situează în primele secole ale erei creştine. Unul din aceste grupuri de suflete era deja sătul de păgânism, el se înflăcăra în inima sa pentru Christos; celălalt, care cunoscuse un număr mai mic de încarnări pe Pământ, era încă plin de puternice impulsuri ale vechiului păgânism şi a adoptat creştinismul mai mult cu un intelect pătruns de simţire. Datorită măreţelor imaginaţiuni de la începutul secolului al XIX-lea, pe care le vieţuise după moarte, primul grup a adus pe Pământ nostalgia unei anumite cunoaşteri a cosmologiei, celălalt a primit aceste impulsuri mai ales în voinţa sa ca şi cum şi-ar fi amintit de o decizie pe care ar fi luat-o. Conferinţa a cincea, Dornach, 11 iulie 1924... 83 Elementul comun care exista în dispoziţia sufletească a acestor două grupuri în primele secole creştine: a fost o trăire subtilă, dar clar prezentă, a urzirii aurice din natură şi, între adormire şi trezire, perceperea unei spiritualităţi luminoase revărsându-se în lume. în secolele V, VI, sentimentului despre inocenţa naturii i s-a asociat simţul asupra profunzimii forţelor care declanşează în suflet binele şi răul, şi aceasta mai ales printre oamenii aflaţi sub influenţa Orientului (bulgari, eretici). Vine după aceea vremea când perceperea strălucirii pâlpâitoare de deasupra plantelor şi animalelor se stinge; murmurul acestei spiritualităţi tace, dar se mai poate vorbi despre aceasta ca despre ceva cunoscut; apoi a venit vremea a ceea ce se numeşte crepusculul Logosului viu. Aceasta este în legătură cu apariţia catehismului şi cu faptul că slujba divină şi-a pierdut caracterul esoteric. Dispoziţia fundamentală a sufletelor care trăiesc între secolele al VII-lea şi al XX-lea: Christos nu mai este cunoscut în Entitatea Sa, cultul nu mai este înţeles; trebuie să se formeze pe Pământ puterea care va permite sufletelor să-L primească pe Christos. Conferinţa a şasea, Dornach, 13 iulie 1924... 97 în primele secole creştine au existat înalte centre de cunoaştere, urmaşii îndepărtaţi ai Misteriilor. Acolo nu se vorbea de legile naturii, ci de puterea creatoare a zeiţei Natura. Apoi, în secolele VII, VIII, dispare legătura vie cu lumea spirituală; dar o anumită cunoaştere a acestei legături îşi află refugiul în centrele de învăţământ ale căror impulsuri vii nu încetează decât în secolele XII, XIII. O învăţătură asupra vieţii elementelor, asupra mersului stelelor mobile, asupra oceanului cosmic, asupra misterelor Eului a fost cultivată până la răscrucea secolelor XIV/XV. Şcoala de la Chartres, Cluny. Chiar la Universitatea de la Orleans sunt cultivate asemenea învăţături spre sfârşitul secolului al XVI-lea. Platonism şi aristotelism. La începutul secolului al XVI-lea, important schimb de idei în lumea spirituală pentru a introduce pe Pământ o nouă spiritualitate. Consecinţa acestuia este un minunat acord între sufletele de sus şi cele de jos. în această atmosferă spirituală poate acţiona rosicrucianismul autentic. Conferinţa a şaptea, Dornach 28 iulie 1924... 113 Folosirea inteligenţei de către personalitatea umană îl conduce pe om spre libertatea voinţei. Inteligenţa cosmică coboară din ceruri pe Pământ în primele secole creştine, şi până în secolele VIII, IX. Scolastica, sau lupta omului pentru a înţelege clar această inteligenţă care se revarsă din înaltul cerurilor. Sufletul conştientei se poate integra în această inteligenţă. înţelepciunea rosicrucianismului constă în a ajunge la o anumită claritate asupra acestei situaţii. In sfera solară, Michael adună sufletele care la începutul secolului al XV-lea se reunesc în Şcoala suprasensibilă a lui Michael. începând din acest moment, elementul michaelic trebuia să fie elaborat de inteligenţa individuală a sufletului uman, până în noua epocă a lui Michael pe Pământ, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Marea criză care începe în secolul al XV-lea şi durează şi astăzi este lupta lui Ahriman împotriva lui Michael. Ahriman vrea să facă în întregime pământească inteligenţa odinioară cosmică. Inteligenţa cosmică trece în organizarea neurosenzorială umană; în lumea spirituală, această trecere este trăită ca o furtună cosmică. Pentru ultima dată a fost la fel în era atlanteană, când inteligenţa cosmică a luat în stăpânire inima omului, rămânând în întregime inteligenţă cosmică. Trebuie ca omul-cap, spiritualizând intelectul, să devină din nou om-inimă. Conferinţa a opta, Dornach, 1 august 1924... 132 Penultima domnie a lui Michael, caracterul ei cosmopolit şi scopul ei: în ciuda căderii, omul se poate ridica până la Divinitate. începând din secolele VIII, IX, administrarea inteligenţei a trecut din mâinile lui Michael în mâinile oamenilor. Lupta scolasticilor împotriva moştenitorilor mahomedani ai lui Aristotel. în Şcoala suprasensibilă este subliniat caracterul fundamental a vechii înţelepciuni a Misteriilor - în special învăţătura despre păcatul originar; anunţarea venirii unui nou Misteriu, care contează pe deplina inteligenţă a omului. O atmosferă de descurajare era prezentă în vechile Misterii în epoca lui Alexandru; ea se exprima prin sentimentul că omul nu mai poate găsi accesul la lumea spirituală. Aceasta a fost vremea marii încercări. Cuvântul de ordine a lui Michael: Omul trebuie să ajungă să sesizeze divinul pe Pământ sub o formă care să nu fie atinsă de păcat. In zilele noastre, omul ia în posesie inteligenţa; nuanţa particulară a acestei luări în posesie constă în a simţi că trebuie să fim atenţi la scopul urmărit de Ahriman, acela de a face ca oamenii să fie posedaţi de el. Misiunea antroposofilor este de a dobândi simţul că astăzi Cosmosul este teatrul acestei lupte a lui Ahriman împotriva lui Michael. Reflectarea pământească a învăţăturii suprasensibile a lui Michael la Raimund de Sabunda. Impulsul lui Michael poate fi citit nu numai în Cartea Revelaţiei, ci şi în Cartea Naturii. Conferinţa a noua, Dornach, 3 august 1924... 147 Forţele lui Michael acţionează asupra omului în întregul său, şi prin aceasta ele acţionează puternic până în karma fizică. Epoca marii crize. Elementul decisiv din impulsul michaelic. Spiritualul se pregăteşte să-i dea rasei caracterul său. Observarea legăturilor de destin mai profunde; acţiunea lor ajunge până la Ierarhiile cele mai apropiate de om. Ierarhia îngerilor se împarte în două, în timp ce aici se constituie comunitatea michaelică. A progresa în sensul lui Michael înseamnă a nu te lăsa abătut de nicio părere de la calea care duce astăzi în direcţia forţelor vii ale antroposofiei. Intelectualismul răspândit astăzi peste tot este o hrană spirituală pentru forţele ahrimanice. Posibilităţile oferite lui Ahriman de a interveni în civilizaţie nu încetează să crească. Estomparea şi devierea conştientei îi dau lui Ahriman posibilitatea de a se încorpora. Epoca noastră este epoca marilor decizii. Conferinţa a zecea, Dornach, 4 august 1924... 161 Impulsul karmic spre spiritual este acumularea a ceea ce a fost trăit de suflet, aşa cum a fost descris, înainte de coborârea sa în trupul pământesc. Antroposoful trebuie să facă dovada unei iniţiative care vine din adâncul fiinţei; este necesar să ţinem seama de predispoziţiile karmice şi de contra-imaginea spirituală a impulsurilor care dau imboldul spre antroposofie. Iniţiativa este subminată sau deviată de înclinaţia spre vorbărie şi scris inutil pe care le răspândeşte intelectualismul materialist. Un sentiment general: frica de viaţă. Materialismul nu este adevărat decât pentru viaţa fizică. Un spectacol Zguduitor: cei cărora karma nu le permite să ajungă la spiritualitate. Forţele lui Michael modelează fizionomia şi formele corpului. Celor care rămân în câmpul materialismului li se va arăta că spiritul este creator, fiindcă îl vor vedea cu ochii lor. Ahriman aspiră să acţioneze asupra sufletelor pătrunzând pentru un timp corpul omului. Conferinţa a unsprezecea, Dornach, 8 august 1924... 176 Nemurirea personală este un adevăr doar de când sufletul conştientei a intrat încet şi treptat în omenire. Inteligenţa solară şi inteligenţele planetare acţionează în comun. In secolul al IX-lea, odată cu coborârea inteligenţei cosmice printre oameni, sciziunea puterilor cosmice care până acum acţionau împreună, inteligenţa solară a lui Michael şi inteligenţele planetare intră în opoziţie. In acest context intervine conciliul ecumenic din 869, semnalul unui eveniment teribil care se produce în lumea spirituală: sciziunea îngerilor care călăuzesc sufletele oamenilor; prin aceasta, dezordinea intră în karma omului, de unde aspectul haotic al istoriei moderne. Odată cu reluarea de către Michael a domniei asupra Pământului se trezeşte, la cei care au mers cu el, forţa de a-şi pune din nou în ordine karma. Partea a II-a (GA 238) VIAŢA SPIRITUALĂ A PREZENTULUI ÎN RELAŢIE CU MIŞCAREA ANTROPOSOFICĂ Prima conferinţă, Dornach, 5 septembrie 1924... 205 Arhetipul spiritual al mişcării antroposofice. Stări de conştientă actuale şi preistorice ale omului. Viaţa de vis. Simbolizări haotice ale vieţii senzoriale exterioare şi revelaţii ale lumii spirituale. Conferinţa a doua, Dornach, 7 septembrie 1924... 221 Firul continuu al destinului, karma, are prea puţin de-a face cu profesia exterioară şi cu vocaţia interioară a omului, ci mai mult cu forţele sufleteşti interioare şi cu piedicile sufleteşti, precum şi cu legăturile morale. Pentru a cerceta firul destinului este necesar să ne îndreptăm atenţia asupra unor fapte intime deosebite, asupra fiinţei integrale a omului. Carl Ludwig Schleich şi August Strindberg. Conferinţa a treia, Dornach, 10 septembrie 1924... 235 La baza desfăşurării evenimentelor istorice se află evenimente spirituale; acestea trebuie să fie luate în considerare drept motive interioare ale istoriei lumii şi ale vieţii. Rezultatele epocilor de civilizaţie anterioare sunt transportate de personalităţi în epoci ulterioare şi, prin aceasta, ele sunt transformate. în noua lor formă, ele nu sunt recunoscute prin observarea aspectelor exterioare; ele trebuie să fie privite drept curent interior. Harun-al-Rashid şi consilierul său. Arabismul în civilizaţia şi cultura europeană. Al optulea sinod ecumenic. Conciliul suprasensibil care pregăteşte curentul lui Michael la începutul secolului al XIX-lea. Masa Rotundă a regelui Arthur şi vechiul creştinism cosmic. Şcoala de la Chartres. Brunetto Latini. Baco de Verulam şi Amos Comenius. Conferinţa a patra, Dornach, 12 septembrie 1924... 253 Evoluţia curentului michaelic ce se pregăteşte acţionând prin intermediului individualităţilor aristotelice şi platoniciene creştine. Vechi tradiţii misteriale în cadrul Şcolii de la Chartres. Zeiţa Natura, inteligenţe planetare şi puteri spirituale ale stelelor fixe. La răscrucea dintre secolele al XII-lea şi al XIII-lea, transmiterea misiunii de la Chartres aristotelicilor care se aflaseră până acum în lumea suprasensibilă, fiind în slujba lui Michael, şi care se încarnează acum. Scolastica. Odată cu apariţia pe Pământ a materialismului în epoca sufletului conştientei, întemeierea în lumile suprasensibile a unei Şcoli a lui Michael care se extinde. Conferinţa a cincea, Dornach, 14 septembrie 1924... 271 Atmosfera declinului platonismului viu din Şcoala de la Chartres, în timp ce în Şcoala suprasensibilă a lui Michael iau naştere impulsuri de viitor. Aceste impulsuri acţionează asupra mişcării antroposofice din epoca prezentă. Figura lui Iulian Apostatul. Conferinţa a şasea, Dornach, 16 septembrie 1924... 284 Individualitatea lui Iulian Apostatul - Herzeloyde -Tycho de Brahe. Idolii demonici ai lui Baco de Verulam. Cultul suprasensibil la răscrucea dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Acţiuni inspiratoare în sensul curentului lui Michael prin intermediul individualităţii lui Tycho de Brahe. Schelling şi Jakob Frohschammer. Conferinţa a şaptea, Dornach 18 septembrie 1924... 300 Stelele sunt colonii de fiinţe spirituale în spaţiul cosmic. Pentru a înţelege karma, trebuie să intrăm, între moarte şi o nouă naştere, în legătură cu entităţile stelelor. Domnia lui Michael ne deschide din nou acces la înţelegerea vieţii dintre moarte şi o nouă naştere. Personajul Strader. întrecerea cântăreţilor la Wartburg. Heinrich von Ofterdingen. Conferinţa a opta, Dornach, 19 septembrie 1924... 315 Reîncarnarea personalităţilor istorice; un filosof roman sceptic, cardinalul Mazarin, contele Hertling. - Papa Gregorius VII, Ernst Haeckel. Eremitul, călugăriţa, Vladimir Soloviov. Conferinţa a noua, Dornach, 21 septembrie 1924... 329 Linii călăuzitoare pentru înţelegerea vieţii spirituale a prezentului. Piedicile karmice indicate prin exemplul individualităţii care trăia în Tommaso Campanella şi în sufletul lui Otto Weininger: lupta interioară a vizionarului de odinioară şi a concepţiei spirituale despre lume cu raţionalismul şi intelectualismul. Conferinţa a zecea, Dornach, 23 septembrie 1924... 346 Emanciparea elementului intelectual din profunzimile sufletului. Corpurile complet adaptate la intelectualism ale civilizaţiei actuale nu permit să pătrundă în om spiritualitatea trecută a sufletelor care se încarnează; această spiritualitate se refugiază în subconştient. Sarcina antroposofiei este de a transforma intelectuaismul în spiritualitate, ea trebuie să ţină seama de raţionalismul epocii, pentru ca ideile să-şi găsească atât calea în sus, spre spirit, cât şi în jos, spre natură. Stavilă în calea pătrunderii elementului spiritual în suflete la sfârşitul secolului al XlX-lea. Ca exemplu, suita încarnărilor: Platon-Hroswitha-Schroer. Cuvântare, Dornach, 28 septembrie 1924... 361 Gânduri care pregătesc o Sărbătoare a lui Michael a timpurilor viitoare pentru omenire. Reîncarnarea lui Ilie în Lazăr-Ioan, Rafael şi Novalis. Peregrinarea lui Rafael prin sferele Lunii, a lui Mercur, a lui Venus şi a Soarelui. Legătura sa cu Goethe în sfera lui Jupiter. Eliphas Levi, Swedenborg. Biografia lui Rafael de Herman Grimm. Ecoul vieţii lui Rafael în idealismul magic al lui Novalis. Necesitatea ca în suflet să se manifeste forţa michaelică şi ca ea să devină vie în fapte, pentru a se obţine biruinţa asupra elementului demonic, asupra Balaurului. Completări la conţinutul cuvântării din 28 septembrie 1924 (ultima cuvântare)... 372 Note... 375

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review