Aproape surorile - Cloe Korman

 

... ne privim peste masa din sufragerie acoperită de albume și de cărți pe care le-a adunat în întâmpinarea întrebărilor mele, și pe deasupra burții mele în rochie de vară, încă de necitit. Andree îmi vorbește de parcă am fi traversat toată acea perioadă bulver-santă ținând frecvent legătura, iar ei înseși nu i s-ar fi întâmplat atâtea în ultimele luni.

 

Nu se poate spune dacă strălucirea zâmbetului ei trădează o blândă ironie sau o copilărie frapantă, dar îi oferă chipului ei o frumusețe inepuizabilă. Și, ca să rezume această perioadă odioasă din care abia ieșim, ea îi pune o etichetă ce descrie la fel de eficient nemerniciile virusului si convulsiile noastre de nerăbdare si de angoasă: „Acum c-am terminat cu tot carantinajul asta''...

Imi întinde documentele, dă paginile, deschide și închide albumele fără să respecte o ordine și fără economie de cuvinte. Dovezile trecutului sunt în fata mea, copilăria pierdută se oferă privirii în diverse forme, fotografii, scrisori, caiete de școală.

 

Grație complicilor ei din Paris, la care și-a lăsat, ghiozdan după ghiozdan, cele câteva lucruri ale ei și ale surorilor ei, Andree a regăsit după război până și compunerile făcute în acei ani, ale căror subiecte probabil că păreau foarte departe de grijile ei de zi cu zi și de o insipiditate poate de dorit...

 

 

Montargis
Beaune-la-Rolande
Paris, la periferie