Gradina cu rodii. Viziuni despre arborele vietii

În ziua de azi se presupune adesea că iudaismul și misticismul se situează la polii opuși ai gândirii și că, prin urmare, misticismul ebraic constituie o frapantă contradicţie în termeni. Această eronată supoziţie se iscă din antiteza între lege și credinţă, așa cum a fost stabilită de mentalitatea de a creea prozeliţi a Sfântului Pavel (și, într-o măsură mai mică, de eforturile raţionaliste ale lui Maimonides de a pune totul în concordanţă cu principiile formale aristotelice), conferind în mod fals iudaismului eticheta de religie a legalismului auster. Misticismul este ireconciliabilul dușman al legalismului pur religios.

 

Confuzia se datorează, totodată, eforturilor acelor teologi din perioada medievală care, fiind dornici să-și salveze ignoranţii fraţi evrei din chinurile torturii și damnării veșnice în infern, au murdărit și au modificat nu numai textele originale, ci și interpretările sectante extreme, pentru a dovedi că autorii cărţilor cabaliste își doreau ca posteritatea lor evreiască să devină apostaţi ai Creștinătăţii.