Istorie. Examenul de bacalaureat. Admitere in invatamantul superior - Liviu Lazar

 

Din carte:

 

Romanizarea este un proces istoric complex, prin care civilizația romană s-a impus, prin intermediul limbii latine, și s-a extins de la sud la nord de Dunăre.
Romanizarea s-a realizat în trei etape:
•    romanizarea preliminară (anterioară stăpânirii romane propriu-zise) - secolele I î. Hr. - 106 d. Hr.;
•    romanizarea efectivă (derulată în timpul stăpânirii romane) - 106 - 271/275;
•    romanizarea postaureliană (reprezentată de continuarea legăturilor cu Imperiul Roman după retragerea stăpânirii romane din provincia Dacia) - 271/275 - secolul al VII-lea.
Principalii factori care au contribuit la derularea procesului de romanizare în timpul stăpânirii romane au fost:
•    armata romană - este un element de bază al romanizării, ea reprezentând permanent aproximativ 55. 000 de soldați, cam a zecea parte din trupele imperiului. Trupele staționau în tabere militare romane, numite castre, care erau răspândite pe întregul teritoriu din Dacia și Dobrogea. în jurul castrelor s-au creat așezări civile numite canabae, unde locuiau familiile soldaților, meșteri și țărani daci. Ambele tipuri de așezări au reprezentat un nucleu important al romanizării.
•    administrația romană - limba latină era limba oficială în Dacia romană. Dacă la început funcțiile sunt deținute numai de cetățeni romani, care vorbeau limba oficială - latina, mai târziu vom găsi și daci romanizați în funcții, contribuind astfel la procesul de romanizare.
•    veteranii - sunt un alt element important al romanizării. După 15-20 de ani de serviciu militar în provincie soldatul își stabilea destule legături aici, de cele mai multe ori avea și copii cu femei dace, încât la terminarea serviciului militar prefera să rămână pe loc, unde primea și lotul de pământ.
•    coloniștii romani - sunt un factor extrem de important al romanizării. Coloniștii sunt cetățeni romani din provinciile asiatice, africane și europene (mai puțin italici), care vor locui mai ales la orașe, unde sunt majoritari, dar și la sate alături de localnici, unde vor înființa chiar așezări noi (vicus) sau viile rustice (ferme agricole).
•    urbanizarea - în Dacia, ca, de altfel, în întreg imperiul, romanii construiesc numeroase orașe. Multe dintre ele vor fi ridicate pe locul unor vechi așezări dacice, populate mai ales de coloniști. Ele vor atrage și pe localnici, care trebuiau să învețe să vorbească în latină. Orașele erau de două feluri: colonii (de rang mai înalt, organizate după modelul Romei) ca Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Napoca, Drobeta, Apulum etc. și municipii (de rang inferior, dar cu autonomie proprie) ca Dierna, Tibiscum, Porolissum, Ampelum etc.
•    dreptul roman - la rândul său acționează pentru romanizare, normele sale fiind preluate de autohtoni și păstrate până târziu în dreptul românesc.
•    cultura materială romană - se impune cu ușurință, fiind preluată de daci, deoarece este de mai bună calitate decât a lor. în toate domeniile vieții economice, de la cultivarea pământului și până la exploatarea aurului și construcția orașelor, modelul roman se impune cu autoritate.
•    limba latină - este factorul care permite dacilor să intre în armată, în administrație sau pur și simplu să comunice cu coloniștii. Ea se impune pe tot teritoriul provinciei, în trei generații ea devenind limba locuitorilor Daciei romane. Latina folosită era cea populară (vulgata), de factură orientală, învățată cu greșeli de localnici.
•    religia romană - provincia Dacia va fi inundată de zeități romane dar și orientale aduse de coloniștii originari de acolo, cum ar fi zeul Mithras (Soarele nebiruit). Un timp dacii vor adora vechile...

 

 

CUVÂNT ÎNAINTE    3
Romanitatea românilor în viziunea istoricilor    5
I.    Etnogeneza românească. Trăsături generale ale etnogenezei românești
(formarea poporului român)    6
II.    Romanitatea românilor în sursele medievale    11
Românitatea românilor în istoriografia secolului al XX-lea    17
Test de evaluare    20
Secolul al XX-lea - între democrație și totalitarism.
Ideologii și practici politice în România și în Europa    22
Ideologii și regimuri politice democratice în Europa.      24
Ideologii și regimuri autoritare și totalitare    28
Ideologii și practici politice democratice în România interbelică    40
Ideologii și practici politice extremiste în România interbelică
(Ideologii și practici politice totalitare)      44
Test de evaluare      48
Constituțiile României    50
Constituția din 1866 (prima constituție internă românească)    57
Constituția din 1923 (Constituția României Mari)    59
Constituția autoritară din 1938 (Constituția carlistă)    61
Constituțiile comuniste. Constituția din 1948 (Constituția impunerii regimului comunist în România sau prima constituție stalinistă)    63
Constituția din 1952 (Constituția totalei aserviri a României față de URSS)    65
Constituția din 1965 (Constituția regimului național-comunist)    66
Constituția din 1991 (Constituția revenirii la regimul democratic)    68
Test de evaluare    71
Statul și politica. Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc
(secolele al IX-lea - al XIII-lea)     73
Autonomii locale în spațiul românesc (secolele al IX-lea - al XIII-lea)    76
Formarea Voievodatului Transilvaniei    78
întemeierea Țării Românești (teritoriul de la sud de Carpați)    81
întemeierea statului medieval Moldova    83
întemeierea statului medieval Dobrogea    85
Vlahii din Peninsula Balcanică    86
Instituții centrale în spațiul românesc (secolele al IX-lea - al XVIII-lea)    87
Test de evaluare. Autonomiile locale    98

..........

... .