Jurnalul unei epoci 1935–1936 - Jurnal din Germania

Preț: 23^,00 RON

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: Denis de Rougemont

Editura: Humanitas

Anul publicării: 2018

Pagini: 112

Format: 13x20

Categoria: Istorie universala

DESCRIERE

Jurnalul unei epoci 1935–1936 - Jurnal din Germania (Denis de Rougemont)

... in 1935-1936, Denis de Rougemont acceptă un post de lector de literatură franceză la Frankfurt, nu în ultimul rând din dorința de a fi martor al istoriei, în deplină cunoștință de cauză.

Jurnalul său înregistrează pas cu pas semnele unei istorii care a luat-o razna, de la micile și marile lașități cotidiene până la spectacolul înfricoșător al mulțimilor halucinate care urlă pe stadioane numele lui Hitler...

Din carte:

... sedinţă de deschidere a semestrului de iarnă pentru seminarul nostru. Dr. N…, profesor plin, mă primeşte în biroul său înaintea micii ceremonii.

— Câţi studenţi voi avea?

— Vreo patruzeci, probabil. Înainte de 1933 – (mereu pragul ăsta!) – erau aproape trei sute. Dar erau mult prea mulţi în raport cu posturile vacante.

S-au luat măsuri de redu cere a şomajului intelectualilor. Numărul înscrierilor e limitat. Şi, bineînţeles, non-arienii… (Gest de interdicţie.) Intrăm în aulă. Sunt, într-adevăr, cel mult patruzeci, trei sau patru în uniforme brune sau negre.

E prezentat noul „lector“, după care Dr. N… îşi rosteşte alocuţiunea. În încheiere, înalţă braţul într-un gest timid: „Pentru studiile noastre romanice, Sieg heil!“ Scurt moment de tăcere, apoi se corectează: „Şi pentru Germania!…“ Stânjeneală.

Toţi au simţit ezitarea. Numai din asemenea indicii mărunte am reuşit, până acum, să descopăr ce gândesc cu adevărat oamenii alături de care voi trăi. Ca toţi refulaţii, nu se trădează decât prin anumite „lapsusuri grăitoare“.

Ar fi însă exagerat să deducem din această ezitare a Dr. N… că priveşte cu ochi răi regimul. Poate că, pur şi simplu, încă nu s-a obişnuit cu gestul care, potrivit reglementărilor, trebuie să încheie orice discurs oficial.

6 noiembrie

În primele zile, ne repezeam la ferestre de fiecare dată când pe stradă răsunau cântece. Era câte o trupă îmbrăcată în negru sau în brun, care defila; sau o formaţie de Hitler - jugend, de Jungvolk sau de B. D. M., fetiţe grăsulii sau băieţi foarte tineri.

Dar ritmul acestor cântece ne-a devenit deja familiar: o frază, apoi tăcere preţ de patru paşi. Defilarea face parte din atmosfera germană la fel ca ambuteiajele pariziene.

Nici măcar nu mai întoarcem capul...

CUPRINS:

Cuvânt înainte

JURNAL DIN GERMANIA

I. Jurnal (1935–1936)

II. Concluzie (1938)

III. Post-scriptum (1939)

SPRE RĂZBOI