Lamentabilul amurg al zeilor - Gheorghe Piperea

 

... unii contemporani ai noştri decid relativ conştient să adopte calea către tărâmul de dincolo de bine şi de râu.

In mod oarecum firesc, suntem controlaţi de emoţiile curente şi luăm semi-inconştient decizii stereotipice, oligo-raţionale. In plus, însă, instrumentele de persuasiune (mai mult sau mai puţin vizibile sau perceptibile) comercială sau politică ne „ajută“ sa facem alegeri şi achiziţii care ne cantonează în prezent, fabricând iluzia că ne trăim plenar clipa şi că nimic altceva nu mai contează.

 

Ajungem, astfel, să fim neiertători cu trecutul şi insensibili faţă de viitor.

Sunt mulţi care se lasă conduşi către această zonă a crepusculului prin mecanisme emoţionale (sub influenţa acestora, oamenii nu mai gândesc, ci simt) şi oligo-raţionale (sub influenţa acestora, oamenii gândesc prescurtat sau stereotipic, simplificat, semiautomat), ca şi când ar fi setaţi pe pilot automat.

 

Dintre aceştia, destul de mulţi ajung, conştient sau nu, să nu mai facă distincţia între bine şi rău. Cu siguranţă, încap în această categorie pufaitorii, hipsterii, clubber-ii şi persoanele care experimentează jocurile sexuale sau sporturile extreme pentru a-şi alunga plictiseala.

 

Tot aici putem include, Iară exagerare, şi globaliştii (cetăţenii Universului), şi adulatorii corporaţiilor multinaţionale „capitaliste" (în fapt, insule de socialism planificat în stare pură, leninistă, şi stupi în care viespile domină lucrătorii pe doi lei pentru bunăstarea overlorzilor sistemului), omul nou de tip corporatist, precum şi econii (Homo eco-nomîcus).

 

Mai nou, pe lista enoriaşilor acestui cult a fost adăugat nou-normalul, puntea de trecere către transhumanism...

 

 

Introducere  

Capitolul I
Anii în care Pământul a stat pe loc  

Capitolul II
Anul în care mă hotărâsem să mor    

Capitolul III
Perseverare diabolicum  

Capitolul IV
Doppelganger      

Postfaţă      

Notele autorului