Lumea era toata a mea. Amintirile unei printese

Lumea era toata a mea. Amintirile unei printese - Ana-Maria Callimachi …m‑am născut în urmă cu peste o jumătate de secol în Bucureşti, pe atunci o fermecătoare capitală semiorientală, alcătuită din case joase, neregulate, cu grădini spaţioase şi străzi înguste, prost pavate, dar care clocoteau de viaţă pitorească, veselie şi bârfă, asupra cărora păreau să‑şi răspândească binecuvântările biserici mici şi capele, cu clopotniţe rotunde şi cupole turtite. Oraşul meu natal era o aşezare verde, religioasă şi zâmbitoare. Contrastul dintre obiceiurile simple ale ţăranilor şi claselor mai sărace şi stilul de viaţă ce imita Parisul, practicat de clasa din care făceam eu parte, nu a fost singura influenţă duală din primii ani de viaţă. De aceste influenţe divergente aveam să‑mi dau seama foarte devreme. La fel de contrastante erau anotimpurile noastre, care variau de la căldură tropicală la ierni lungi şi geroase, precum şi temperamentul violent al rasei, atenuat de bunătate, şi cele două case de care se leagă primele mele amintiri. Una era la Măneşti, străvechea reşedinţă a familiei, demnă şi bântuită, în ciuda modificărilor moderne şi reparaţiilor; cealaltă era vila din Bucureşti, mai burgheză, chiar uşor nouveau riche într‑un stil victorian târziu. Fiecare reprezenta câte o ramură a familiei — una foarte veche, cealaltă recentă. Voi avea multe de spus despre aceste două case, pentru că ele au alcătuit decorul solid al vieţii mele şi s‑au aflat în posesia mea până la recenta ocupare a ţării. Din partea tatălui, mă trag din una dintre cele mai vechi familii româneşti, menţionată în vechile cronici încă de la începutul istoriei ţării mele. În aceste înscrisuri de demult, strămoşii mei erau menţionaţi ca fiind războinici viteji şi însetaţi de sânge în timpul recuceririi ţării, în 1291, după nouă secole de invazii şi ocupări de către barbari şi, mai târziu, timp de două secole de războaie necruţătoare cu invadatorii turci. …………… …de prin secolul al XVIII‑lea, strămoşii mei sunt descrişi în cărţile de istorie din România ca fiind membri cultivaţi, bogaţi şi influenţi ai aşa‑zisei „mari boierimi”, de obicei diplomaţi sau scriitori. Dar când se implicau în politică erau intriganţi, şireţi şi, uneori, chiar periculoşi. Când m‑am născut eu, trei generaţii de risipitori nesăbuiţi, dar fermecători, făcuseră praf averea şi moşiile familiei Văcărescu şi n‑ar fi rămas nimic din avutul nostru dacă n‑ar fi fost puse la cale tot pe‑atâtea căsătorii profitabile, care au păstrat ceva din splendorile noastre trecute...