Mirajul alb - Silviu Negut

 

Gheaţa, stăpâna ţinuturilor polare
Oamenii de ştiinţă încă dezbat o mare dilemă în privinţa calotelor glaciare polare: nu se ştie dacă gheaţa perpetuează clima ori, invers, clima rece perpetuează gheaţa. Există, probabil, o condiţionare reciprocă.

 

Pe platoul antarctic, temperaturile nu se ridică niciodată peste 0°C, iar la Polul Sud temperatura medie anuală este în jur de -5o°C. Din cauza acestui fapt, aerul este atât de rece şi de uscat, încât nu plouă niciodată, iar zăpada care cade nu însumează mai mult de 50 de milimetri anual.
Gheaţa este totuşi fenomenul primordial în regiunile polare, care condiţionează totul. Trebuie să facem distincţie între cele două mari mase polare de gheaţă: calota şi banchiza.

Calota glaciară reprezintă masa de gheaţă (de regulă foarte groasă, putând atinge mii de metri), care se suprapune unei întinderi de uscat. Există o calotă antarctică, acoperind continentul sudic, şi alta groenlandeză, care ocupă cea mai mare insulă a planetei; cea antarctică se continuă şi deasupra domeniului oceanic, unde formează gheţari de şelf sau plutitori, unii cu dimensiuni impresionante: Ross, de pildă, are o suprafaţă de peste 500 000 de kilometri pătraţi (de două ori întinderea României).

Banchiza, în schimb, reprezintă gheaţa (având grosimea mică, de regulă până la 5 metri, dar prin îngrămădiri de blocuri de gheaţă putând atinge şi zeci de metri) ce acoperă complet (sau aproape complet) întinderile marine, formându-se prin îngheţarea directă a apei oceanice. Ocupă cea mai mare parte a Oceanului Arctic, fiind centrată pe Polul Nord, iar în Antarctica, în timpul verii australe se reduce la o zonă îngustă în jurul continentului antarctic; în timpul iernii se extinde însă până spre paralela de 6o° latitudine sudică...