Noapte fermecata - Vasile Olac

 

... ninge cu fulgi mari și pufoşi. Ferestrele luminate ale căsuţei bunicilor, aflată la marginea câmpiei, aruncă pete mari, galbene, pe albul întunecat al zăpezii.
În cămăruța ei dinspre grădină, Laura stă pe întuneric şi urmăreşte fascinată dansul ameţitor al fulgilor de nea.

Pe sub uşă, se strecoară de la bucătărie tot felul de arome îmbietoare. Bunica e în zor mare. Cu trenul de nouă seara, trebuie să sosească și părinții Laurei, ca să petreacă împreună noaptea de Revelion.

De la casa bunicii până la calea ferată, nu sunt mai mult de 200 de metri, şi fetița aşteaptă cu nerăbdare să audă şuieratul locomotivei. Numai că, până la sosirea trenului, mai trebuie să treacă vreo două ceasuri.

La un moment dat, copila părăseşte fereastra şi se îndreaptă spre pomul de Crăciun, bogat împodobit, în care lucesc zeci de luminițe. Aprinde lumânările electrice montate de jur-împrejurul bradului şi se aşază pe canapeaua aflată pe peretele opus al camerei. Bradul, astfel luminat, părea desprins dintr-o carte de poveşti.

Laura se cuibăreşte între pernuțele de pe canapea şi-l priveşte plină de încântare. Sub pom se odihnesc darurile aduse de Moş Crăciun: un căluţ mecanic roşu, cu şaua de catifea, o păpuşă cu plete blonde, cu ochi albaştri, mari şi mirați, îmbrăcată într-o rochie lungă de bal, argintie, cu volan bleu; o locomotivă electrică, de care sunt ataşate două vagoane de călători şi unul de marfă, ce așteaptă, pe o cale ferată, montată în cerc, semnalul pe care se pregătește să îl dea un ursuleţ cu chipiu de ceferist; se mai află sub brad un cub de...