Religia în limitele rațiunii pure - Immanuel Kant

 

... din carte:

 

... aici, a avea de la natură, ca fiind înnăscută, o dispoziţie morală sau alta nu înseamnă nicidecum că aceasta n-ar fi dobândită de omul care o are, cu alte cuvinte că nu el ar fi autorul ei, ci doar că n-a fost dobândită în timp (că el este din tinereţe, pentru totdeauna, într-un fel sau altul).

 

Dispoziţia morală, adică primul temei subiectiv după care adoptăm maximele, nu poate fi decât una singură şi se aplică în mod universal întregului uz al libertăţii. Dar ea însăşi trebuie să fi fost adoptată şi de liberul-arbitru, căci altfel n-ar putea fi imputată cuiva.

 

Or temeiul subiectiv sau cauza acestei adoptări n-o mai putem cunoaşte (deşi este inevitabil să ne interesăm de ea, fiindcă altminteri, ar trebui să invocăm iarăşi o maximă în care să fie adoptată dispoziţia morală respectivă, care trebuie să aibă, la rândul ei, propriul temei).

 

Atunci, deoarece nu putem deduce această dispoziţie morală, sau mai degrabă temeiul ei suprem, dintr-un prim act temporal al liberului-arbitru, spunem despre ea că este o calitate a liberului-arbitru care-i revine acestuia de la natură (cu toate că, în realitate, îşi are temeiul în libertate).

 

Dar faptul că prin omul despre care spunem că este bun sau rău de la natură nu înţelegem un individ izolat (deoarece atunci am putea presupune că unul este bun, iar altul e rău de la natură), ci suntem în drept să înţelegem întreaga specie, poate fi demonstrat în continuare numai dacă investigaţia antropologică arată că temeiurile ce ne îndreptăţesc să-i atribuim unui om unul dintre cele două caractere ca fiindu-i înnăscut sunt de aşa natură, încât nu există nici un...

 

 

Notă asupra ediţiei     9
Prefaţă la prima ediţie     11
Prefaţă la a doua ediţie     21

PARTEA ÎNTÂI
DESPRE INERENŢA PRINCIPIULUI RĂULUI ALĂTURI DE CEL AL BINELUI SAU DESPRE RĂUL RADICAL DIN NATURA UMANĂ
I.    Despre predispoziţia originară spre Bine a naturii umane... 35
II.    Despre aplecarea spre Rău a naturii umane     38
III.    Omul este rău de la natură    42
IV.    Despre originea Răului din natura umană     51
Observaţie generală. Despre reactivarea predispoziţiei originare spre bine     57

PARTEA A DOUA
DESPRE LUPTA DINTRE PRINCIPIUL BINELUI ŞI CEL AL RĂULUI PENTRU DOMINAŢIA ASUPRA OMULUI

CAPITOLUL ÎNTÂI. Despre pretenţiile legitime ale
principiului Binelui cu privire la dominaţia asupra omului... 75
a)    Ideea personificată a principiului Binelui     75
b)    Realitatea obiectivă a acestei idei    77
c)    Dificultăţile pe care le întâmpină realitatea
acestei idei şi rezolvarea lor     82

.........

.....