Silex - George Cornilă

 

... nu știu cât timp fusesem cufundat în plușul cărnos, ca o raflesia, al somnului și al fotoliului, doar că era lumină afară când adormisem, altfel nu aș fi avut ochii ascunși în fosa cubitală, lipiți de venele ce pulsau liniștitor. Era aceeași zi în care mă vizitase Eva?

 

Mă bucuram pentru orice clipă de somn furată, căci insomniile fuseseră unul dintre marii mei dușmani de-a lungul întregii vieți si cu atât mai mult după accident. Visasem elefanți, eram parcă la mare și, pe lângă mine, copil de-o șchioapă, treceau în șir uriași elefanți fără colți.

Aveam în poală cartea lui Saunders. Unde rămăsesem? Am dat să o deschid, dar deodată am simțit că îmi era foame. Foarte rar mi se făcea foame. Prin urmare, nu mâneam aproape nimic, poate pentru că așa mă obișnuisem în anii de studenție, când trăiam cu cincizeci de lei pe săptămână, din care îmi luam bere la bidon, țigări proaste, cărți vechi și, dacă îmi mai rămânea ceva, niște salam sau o conservă.

 

Nu fusesem niciodartă mofturos și nici nu simțisem că aș fi avut nevoie de mai mult pentru a trăi. Apetitul pentru arta culinară a încolțit în mine abia odată cu Eva.

Așa cum mă obișnuisem fără mâncare, mă deprinsesem și cu singurătatea, și aceasta tot un fel de subnutriție. Fusesem un copil singuratic, din instinct, vădeam o sălbăticie intrinsecă, sau poate din cauză că glandele mele, în loc de oxitocina neuronală asociată interacțiunilor cu semenii, secretau vasotocină, ca ale organismelor primitive, împingându-mă să ocolesc alte făpturi umane, pe care le percepeam ca pe posibile primejdii, să fug, să mă ascund într-o văgăună, de unde să ies doar noaptea, strecurându-mă lipit de pereți.

 

Printre oameni, eram ciudat, stingher și neîndemânatic, ca Edward Scissorhands. Totuși, prin adolescență, am încercat să umplu golul din mine cu oameni, doar că aceștia mă vlăguiau, mă lăsau sleit de puteri și aveam nevoie apoi de perioade lungi de autoizolare ca să mă pun din nou pe picioare.

 

Cred că cel mai tare mă obosea mimarea apartenenței la aceeași specie cu a lor, săvârșirea ritualurilor sociale cotidiene, îmbrățișarea straniei normalități unanim acceptate...