Bacalaureat Istoria Romanilor 2018. Sinteze si teste, enunturi si rezolvari - Editie revizuita

Romanitatea românilor

 

• presupune:

 

a. descendenţa noastră latină;

 

b. continuitatea şi unitatea de viaţă în acest spaţiu geografic;

 

c. conştiinţa originii noastre latine.

 

• Denumirea sub care apar românii în Evul Mediu demonstrează romanitatea;vlahi, volohi, olahi, sunt termeni care desemnează o populaţie neslavă, deci de origine latină.

 

• Constantin ai Vil-lea Porfirogenetul numeşte populaţia neslavă din Balcani cu numele de romani diferită de bizantini pe care-i numeşte romei.

 

C. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor Izvoare externe despre români în Evul Mediu: bizantine:

 

- sec. VII - Tratatul militar „Strategikon "(împăratul bizantin Mauriciu)

 

- sec. X - scrisoarea împăratului Vasile al 11-lea Macedoneanul maghiare:

 

• sec. XII - Anonymus, în lucrarea„Faptele ungurilor" menţionează prezenţa românilor şi slavilor în momentul pătrunderii maghiarior.

 

- sec. XIII - Simon de Keza îi menţionează pe români ca fiind urmaşi ai „păstorilor şi colonilor” romanilor.

 

occidentale:

 

- românii sunt amintiţi de umaniştii italieni Poggio Bracciolini. Flavio Biondo, Enea Silvio Picolomini, devenit papă sub numele de Pius al 11-lea. Acesta introduce în circuitul ştiinţific european ideea latinităţii noastre.

 

Izvoare interne despre români

 

• Nicolaus Olahus (secolul al XVI-iea) este primul român ce susţine unitatea de neam, limbă a românilor, menţionând în lucrarea „Hungaria" că românii din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania sunt descendenţii coloniştilor romani.

 

• Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei" susţine şi el romanitatea.

 

• Miron Costln în „De neamul moldovenilor..." susţine că istoria românilor începe cu cea a dacilor iar Traian este primul „descălecător " al românilor. La retragerea romanilor din Dacia nu au plecat toţi romanii, mulţi au rămas pe loc rezistând năvălirilor barbare. Originea romană a românilor este atestată* după cronicar, atât de numele pe care şi l-au dat ei înşişi din toate ţinuturilor româneşti, cât şi de numele dat de străini. Romanitatea, în concepţia cronicarului, este dovedită de latinitatea limbii din care reproducea o listă impresionantă de cuvinte, şi de urmele lăsate de romani în fosta Dacie...