Leacuri manastiresti, volumul 2 - Mariana Borloveanu

 

 

Dacă infuzia din flori de gutui calmează accesele de tuse, decoctul din gutui ameliorează inflamabile gastrointes-tinale datorită pectinei, care are rolul de a stabiliza şt menţine activitatea tractului intestinal şi a florei microbiene.

 

Cunoscute încă din Antichitate, gutuile au fost dintotdeauna apreciate datorită proprietărilor astringente ale fructelor şi frunzelor ajunse la maturitate, precum şi pentru efectele hemostatice, emoliente, hidratante şi tonice ale seminţelor fructului.

 

Cei care suferă de afecţiuni ale ficatului sau pancreasului trebuie să consume gutui zilnic, ajutând astfel la regenerarea celulei hepatice. De asemenea, dezvoltarea microorganismelor care declanşează hepatita poate fi inhibată prin consumul cojilor de la două-trei gutui zilnic, în stare proaspătă sau sub urmă de decoct.

 

Acesta se prepară astfel:

 

Se pun intr-un ibric 300 ml apă rece de izvor şi câteva bucăţi de gutuie cu tot cu coaja (aproximativ 200g) şi se lasă la foc potrivit timp de 10 minute. Decoctul se acoperă alte cinci minute, după care se strecoară şi se bea imediat.

 

Gutuile fierte rămase se consumă cat încă mai sunt calde. Consumul alternativ de gutui proaspete şi decoct stimulează eliminarea toxinelor, ajutând atât ficatul, cât şi pancreasul suprasolicitat. Pe lângă decoctul obţinut din fructe, şi decoctul din frunze de gutui are proprietăţi vindecătoare.

 

Patru frunze proaspete sau uscate de gutui se mărunţesc şi se pun la fiert în 250 ml de apă. După 10 minute, ceaiul se ia de pe foc şi se toarnă intr-o ceaşcă. Se bea numai cât este cald, deoarece se oxidează foarte repede. Acesta este un bun remediu pentru eliminarea nisipului de la rinichi...