Marele Design Biocentric - Robert Lanza

 

...în toate domeniile, paradigma științifică din prezent duce către enigme de nedescifrat, către concluzii ce sunt în ultimă instanță iraționale. De la finalul Primului și al celui de-al Doilea Război Mondial, a avut loc o explozie fără precedent de descoperiri, ale căror concluzii sugerează nevoia unor schimbări fundamentale a felului în care știința se raportează la lume. Atunci când punctul nostru de vedere asupra lumii va ajunge din urmă realitatea, vechea paradigmă va fi înlocuită cu un nou model biocentric, în cadrul căruia viața nu este un produs al universului, ci invers.

O schimbare a credințelor noastre fundamentale, cu siguranță va avea parte de opoziție. Nu e o situație necunoscută mie; am avut de-a face cu împotrivirea unor noi moduri de gândire toată viața mea. în copilărie, stăteam treaz toată noaptea și îmi imaginam că sunt un om de știință ce privește minuni la microscop.

 

Dar realitatea părea hotărâtă să îmi reamintească că e doar un vis. în primul meu an de școală, elevii de școala elementară au fost separați în trei clase diferite, pe baza potențialului „observat“ - A, B și C. Familia mea tocmai se mutase în acea suburbie din Roxbury, una dintre cele mai rău-famate zone ale orașului Boston (acea zonă a fost mai târziu demolată pentru o renovare urbană).

 

Tatăl meu era un parior profesionist (trăia din jocul de cărți, ceea ce la vremea respectivă era o activitate ilegală - pe lângă pariurile pe cursele de cai și de câini), astfel că familia noastră nu era genul care să aibă preocupări academice. într-adevăr, toate cele trei surori ale mele au abandonat studiile în timpul liceului. Am fost plasat în clasa C, un spațiu pentru cei destinați muncilor manuale, comerțului, o clasă ce includea elevii repetenți și pe cei a căror activitate principală includea scuipatul profesorilor.

Cel mai bun prieten al meu era în clasa A. „Credeți că aș putea să ajung om de știință?" am întrebat-o pe mama acestuia într-o zi, pe când eram în clasa a cincea. „Dacă muncesc destul de mult, aș putea să ajung doctor?"
„O, Doamne!", a răspuns ea, după care mi-a explicat că nu știa pe nimeni din clasa C care să fi ajuns doctor, dar că probabil aș putea să ajung un excelent tâmplar sau un instalator.

în ziua următoare, am decis să particip la concursul științific, ceea ce mă punea în confruntare directă cu clasa A. Pentru proiectul său în domeniul geologiei, părinții celui mai bun prieten al meu l-au dus pe acesta la muzee, pentru cercetare, și i-au creat o vitrină impresionantă în care să-și prezinte specimenele. Proiectul meu -despre animale - era format din suvenire culese în timpul diferitelor mele excursii: insecte, pene și ouă de păsări.

 

Chiar și atunci eram convins că lucrurile vii - nu materia inertă și pietrele - sunt subiectele cele mai bune pentru studiul științific. Ceea ce am făcut eu a fost o inversare completă a ierarhiei pe care o învățam din manuale - adică domeniul fizicii, care includea forțe și atomi, stătea la baza lumii și era, astfel, cheia prin care puteam înțelege lumea, urmat de domeniul chimiei și apoi, de cel al biologiei și al vieții. Proiectul meu m-a ajutat să câștig, deși eram un biet membru al clasei C, locul al doilea, imediat după prietenul meu...