O căsnicie americană - Tayari Jones

... la proces îmi păruse puţin rău pentru ea, în timp ce îşi depănase istorisirea îngrozitoare, ruinându-mi viaţa. Vorbise cu grijă, ca şi cum şi-ar fi învăţat declaraţia pe dinafară, folosind termeni din cărţi ca să-şi descrie propriul corp şi ce i se făcuse.

 

Se uitase lung la mine în sala de judecată, cu gura fremătând de teamă şi totodată de suferinţă şi furie, în mintea ei, eu fusesem făptaşul, imediat după ce ea se rugase pentru mine, pentru căsnicia mea şi pentru copilul pe care încercaserăm să-l avem. Când o întrebaseră dacă e sigură, spusese că m-ar fi recunoscut oriunde.

 

Uneori mă întreb dacă acum m-ar recunoaşte. Dacă astăzi m-ar recunoaşte oricare dintre cei care mă cunoşteau atunci. Nevinovat sau nu, închisoarea te schimbă, te transformă într-un condamnat. Traversând parcarea cu paşi mari, am scuturat din cap ca un câine ud, ca să-mi alung gândurile astea din minte. Mi-am reamintit că important era că ies. Pe uşa din faţă, pe cea din spate. Era acelaşi lucru.

 

Deci ăsta sunt eu. Un om liber, cum se spune. Nu-i păsa nimănui de baloane strălucitoare, coniac sau viţei graşi.

Roy ăl mare s-a ridicat de unde şedea, rezemat de aripa maşinii, şi a alergat prin parcare ca să-mi iasă în întâmpinare. M-a urmărit cum mă apropii şi, când am ajuns la o distanţă destul de mică, şi-a deschis braţele şi m-a tras spre el.

 

Aveam treizeci şi şase de ani. Ştiam că mai am mulţi în faţă, dar nu mă puteam împiedica să nu-i număr pe cei pe care-i pierdusem. Mi-am muşcat buza şi am gustat aroma fierbinte a propriului meu sânge în timp ce mă odihneam acolo, simţind greutatea şi siguranţa braţelor tatei...

 

 

...........

 

ANDRE   
CELESTIAL 
ROY   
CELESTIAL    
ROY    
CELESTIAL  
ROY    
ANDRE   
ROY  
ANDRE   
CELESTIAL    
ANDRE  
ROY   
EPILOG  

MULŢUMIRI