Suspinul din altar

Suspinul din altar. Despre iubire, singuratate, patima si pacat - Mihaela Ion …era o seară ca oricare alta. Nimic nu anunţa că ar putea fi ceva special. L-am sunat pe „călugărul zilelor noastre “, să-l numesc aşa. Şi era foarte îngândurat, apăsat, parcă fără chef de vorbă. - Ce ai păţit, părinte? - Of! Mă tem că trăim vremurile din urmă. Mă tem că vremurile vor fi din ce în ce mai grele. Astăzi am mers ca de obicei să mă rog, pentru lume şi pentru mine, la Mântuitorul răstignit pe cruce, şi la un moment dat am auzit: ''Degeaba te rogi pentru lume, căci poarta s-a închis!'' Atunci mi-am adus aminte de versetul din Biblie: „Cine e nedrept să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat să se spurce încă. Cine este drept să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt să se sfinţească încă şi de pilda celor zece fecioare. Şi ce poate fi mai dureros decât ca Mântuitorul să închidă poarta? Am încercat să mă mai rog şi n-am putut. Păcaţele mele mă făceau să nu mai ajung cu rugăciunea la Mântuitorul. M-am ridicat şi am plecat cu inima frântă la icoana Maicii Domnului. Acolo am găsit mângâiere, dar şi multă durere. Numai pentru rugăciunile Maicii Domnului, ne mai ţine încă Dumnezeu pe pământ, cât ne va mai ţine! - Ascultându-l pe părinte, am avut o tresărire. Chiar citeam cartea părintele Selaflil Bunelul meu din vecinicie — Scrisori din Siberia“ şi acolo, la un moment dat, scrie: „Vremurile sunt pe sfârşite, copile drag. Ziua lumii acesteia îşi va cunoaşte apusul său. Orologiul va bate de ora douăsprezece şi trâmbiţele vor suna. Va veni apoi o altă zi, mai luminoasă neînserată, fără de apus. Dar înainte de aceasta mai trebuie să se întâmple multe grozăvii, mai cu seamă războiul, copile, războiul. Crede-mă, nu te mint, nici nu exagerez“.* - Părinte, din păcate lumea se prăbuşeşte economic, moral, spiritual şi, deşi sunt foarte clare lucrurile acestea, oamenii parcă sunt din ce în ce mai orbi, din ce în ce mai împietriţi. In loc să-şi întoarcă faţa către Dumnezeu, se adâncesc tot mai mult în patimi, în ură, în indiferenţă. Oamenii văd că nu le e bine aşa, dar nu fac nimic să se schimbe... CUPRINS: Cuvânt înainte Lacrimi de călugăr Călugării, din ochii taximetristului Intâlnirea de la „Radu-Vodă“ Călugărul cu chip înlăcrimat Ispitele dintre duhovnic şi penitent Dragostea de dincolo de porţile mănăstirii Revoltă şi tăcere Prietenii din cimitir Omul între Rai şi iad Poarta s-a închis In loc de postfaţă