Eros şi magie în Renaştere. 1484 - Ioan Petru Culianu

 

... Al-Kindî, a cărui teorie a radiațiilor stelare o cunoaștem deja, formulase de asemenea o teorie a conjuncțiilor generale ale planetelor și a influenței lor asupra destinului religiilor. Conjuncțiile generale depind de conjuncțiile periodice ale planetelor superioare, Jupiter și Saturn, pentru că acestea înaintează mai încet.

 

După al-Kindî, existau „conjuncții mici ale planetelor, care se produceau o dată la douăzeci de ani, apoi «medii», o dată la două sute patruzeci de ani, și în sfîrșit mari, o dată la nouă sute șaizeci de ani. Acestea din urmă exercitau o influență capitală nu numai asupra naturii perceptibile, ci și asupra faptelor politice și religioase: fiecare mare conjuncție inaugura o nouă eră în istorie”.

 

Evul Mediu creștin era la curent cu această teorie prin Liber magnarum coniunctionum al lui Albumasar, discipol al lui al-Kindî. Roger Bacon o aplică la nașterea marilor personalități ale istoriei și a adevăraților (sau falșilor) profeți, cu o periodicitate de trei sute douăzeci de ani. Regăsim în lista sa mai întîi pe Alexandru cel Mare, apoi pe Isus, Mani și Mohamed.

Intr-adevăr, o coniunctio magna a avut loc, în anii 7-6 a. C., în semnele Peștilor și Berbecului. Kepler, care studiase atent coniunctio magna din 1604 (în Săgetător), a scris două tratate (De Stella nova și De Vero anno) în care se ocupă de „adevărata dată” a nativității Domnului.

Cu prilejul conjuncției din 1604, o stea nova apăruse pe firmament „în chiar locul în care cele trei planete [superioare] se reuniseră”. De aceea Kepler credea că o stea nouă anunțase deopotrivă nașterea lui Isus - și aceasta fusese steaua Magilor:

Această acțiune a marilor conjuncții asupra existenței umane nu se explică îndestulător prin natură; a trebuit ca Dumnezeu însuși să le răsădească oarecum: experiența atestă că El așează pe firmament aceste mari conjuncții împreună cu stele minunate extra ordinari ori alte lucrări admirabile ale providenței Sale.

 

De aceea a fixat nașterea fiului Său, Cristos, Mîntuitorul nostru, în chiar momentul marii conjuncții ce-a avut loc în semnele Peștilor și Berbecului, circa punctum aequinoctialem, subliniind această dublă faptă, evenimentul care se petrecea pe Pămînt și conjuncțiile care se arătau în cer, prin apariția unei stele noi; prin mijlocirea acesteia, El a îndreptat magii de la Răsărit către Palestina, către tîrgul Bethleemului și către ieslea în care tocmai se născuse Regele iudeilor...