Cum să conduci. Din înțelepciunea marilor lideri, fondatori și inovatori ai lumii - David Rubenstein

 

Din carte:

 

... am descoperit că World Wide Web crește cu aproximativ 2 300% pe an. Ne aflam în 1994. Orice lucru care creștea atât de repede urma să fie mare. Am privit situația și mi-am spus: „Ar trebui să vin cu o idee de afaceri și să o pun pe internet, apoi să las internetul să crească în jurul nostru. Și o îmbunătățim în continuare.“

 

Am făcut o listă de produse pe care le-aș fi putut vinde online. Am început să le sortez după importanță și am ales cărțile. Cărțile sunt foarte neobișnuite într-o anumită privință, adică există mai multe articole în categoria cărților decât există în oricare alta.

 

Există 3 milioane de cărți diferite tipărite în întreaga lume în fiecare clipă. Așadar, ideea fonda-toare a Amazonului a fost să creeze o selecție universală de cărți. Cele mai mari librării aveau doar 150 000 de titluri. Asta am făcut. Am angajat o echipă mică, am construit software-ul și m-am mutat la Seattle.

 

DR: De ce ai ales Seattle – motivul a fost Microsoft?

 

JB: Au fost două lucruri. Cel mai mare depozit de cărți din lume la acea vreme se afla în apropiere, într-un oraș numit Roseburg, Oregon. Și să nu uităm capacitatea de recrutare care era disponibilă datorită Microsoft.

 

DR: Le-ai spus părinților că vei renunța la D. E. Shaw, unde ai avut succes, câștigând probabil niște bani buni. I-ai spus soției, MacKenzie, că o să vă mutați în partea cealaltă a țării. Cum au reacționat toți?

 

JB: M-au sprijinit imediat, chiar după ce mi-au pus între-barea: „Ce este internetul?“ Când ești alături de cei dragi, pariezi pe ei. Nu pariezi pe idee, ci pe persoană. Când i-am spus șefului meu, David Shaw, că voi face asta, am pornit într-o plimbare lungă prin Central Park. În cele din urmă, după ce m-a tot ascultat, a spus: „Cred că ai o idee bună. Dar ar fi o idee mai bună pentru cineva care nu are deja o slujbă ca a ta.“

 

...

 

... majoritatea regretelor noastre sunt acte de omisiune. Sunt lucruri pe care nu le-am încercat. Cărarea pe care nu am călătorit. Astea sunt lucrurile care ne bântuie.

 

DR: Îmi amintesc când te-am întâlnit și mi-ai spus că trebuie să livrezi singur cărțile la oficiul poștal.

 

JB: Făceam asta de ani întregi. În prima lună, împachetam cutii pe brațe și pe genunchi, pe podelele dure din ciment, cu încă cineva alături de mine. I-am spus: „Știi de ce avem nevoie? De genunchiere. În felul ăsta, îmi distrug genunchii.“ Tipul care împacheta alături de mine a spus: „Avem nevoie de mese pentru împachetare.“ Mi-am spus: „Este cea mai bună idee pe care am auzit-o vreodată.“ A doua zi, am mers și am cumpărat mese de ambalare și asta ne-a dublat productivitatea...